BULBI- elem. bulbo-.

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpină (subterană) metamorfozată a unor plante, cu axul în formă de disc, de care sunt prinse frunze în formă de tunici sau solzi suprapuși (în care se depun substanțe de rezervă), cu un înveliș membranos uscat. 2. (Anat.) Dilatație ovală sau circulară a unui vas, conduct ori a unei formații anatomice compacte. ◊ Bulb pilos = partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. Bulb rahidian = segment inferior al creierului, în forma unei umflături, situat între măduva spinării și protuberanța creierului. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb aortic = dilatație a arterei aorte situată la ieșirea din inimă, existentă la pești și la batracieni. 3. Obiect, umflătură etc. care are forma unui bulb (1). – Din fr. bulbe, lat. bulbus.

bulb sm [At: N. LEON, MED. 26/10 / Pl: ~i / E: lat bulbus] 1 Tulpină (subterană) a unor plante, alcătuită din frunze în formă de tunici sau solzi suprapuși (în care se depun substanțe de rezervă), cu un înveliș membranos uscat. 2 (Îs) ~ pilos Partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. 3 (Îs) ~ rahidian Segment inferior al creierului, în forma unei umflături, situat între măduva spinării și protuberanța creierului. 4 (Îs) ~ ii ochilor Globii oculari. 5 Obiect de forma unui bulb (1). 5 (Îs) ~ aortic Dilatație a arterei aorte situată la ieșirea din inimă, existentă la pești și la batracieni.

bulb s.m. 1 (bot.) Tulpină (subterană) a unor plante, alcătuită din frunze în formă de tunici sau solzi suprapuși (în care se depun substanțe de rezervă) și un înveliș membranos uscat. 2 (anat.) Structură anatomică de formă rotunjită și dilatată, parte componentă a unui organ. ◊ Bulb rahidian = segment inferior al creierului, în forma unui trunchi de con, situat între măduva spinării și protuberanța creierului; mielencefal. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb pilos = partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. 3 (zool.) Bulb aortic = dilatație a arterei aorte situată la ieșirea din inimă, la pești și la batracieni. 4 Obiect, umflătură etc. care are formă globulară. • pl. -i, (înv.)-uri. /<fr. bulbe, lat. bulbus, -i.

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpină (subterană) a unor plante, alcătuită din frunze în formă de tunici sau solzi suprapuși (în care se depun substanțe de rezervă), cu un înveliș membranos uscat. 2. (În sintagmele) Bulb pilos = partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. Bulb rahidian = segment interior al creierului, în forma unei umflături, situat între măduva spinării și protuberanța creierului. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb aortic = dilatație a arterei aorte situată la ieșirea din inimă, existentă la pești și la batracieni. 3. Obiect, umflătură etc. care are forma unui bulb (1). – Din fr. bulbe, lat. bulbus.

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpină (de obicei subterană) a unor plante (ca ceapa, laleaua, crinul etc.), uneori în formă sferică, alcătuită dintr-o masă uniformă cărnoasă și avînd un înveliș membranos uscat. V. tubercul, rizom. Bulbi de zambile. ▭ Dacă ar fi avut cineva aur ca firul argintului, ar fi deslușit cum. plesnesc bulbii în glii. CAMILAR, TEM. 102. 2. (În expr.) Bulb rahidian = prelungire bulboasă a măduvei spinării în partea superioară, servind ca organ de legătură între creierul mare, creierul mic, măduva spinării și marele simpatic; în el se găsesc cîțîva centri nervoși foarte importanți (ca, de exemplu, centrul respirator). Bulbii ochilor = globii ochilor. Bologa vedea bine cum bulbii ochilor [celui spînzurat] se umflau și se învinețeau, și totuși privirea își păstra strălucirea însuflețită. REBREANU, P. S. 24.

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpină (subterană) a unor plante, alcătuită din mai multe foi cărnoase suprapuse, cu un înveliș membranos uscat. 2. (În expr.) Bulb rahidian = prelungire a părții superioare a măduvei spinării, care face legătura între creierul mare, creierul mic, măduva spinării și marele simpatic, și în care se găsesc cîțiva centri nervoși importanți. Bulbii ochilor = globii ochilor. 3. Obiect, umflătură etc. care are forma unui bulb (1). – Fr. bulbe (lat. lit. bulbus).

BULB s.m. 1. Tulpină (subterană) alcătuită dintr-un înveliș membranos, uscat și din mai multe foi cărnoase. 2. (Fig.; rar) Glob, sferă. ◊ Bulb rahidian = prelungire a măduvei spinării, care face legătura între creierul mare, creierul mic, măduva spinării și marele simpatic; bulb pilos = partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. [Pl. -bi, (s.n.) -buri. / < fr. bulbe, cf. lat. bulbus].

BULB s. m. 1. tulpină subterană formată dintr-un înveliș membranos, din mai multe foi cărnoase. 2. ~ rahidian = prelungire a măduvei spinării între creierul mare, creierul mic, măduva spinării și marele simpatic; ~ pilos = partea terminală, îngroșată, a rădăcinii firului de păr. 3. partea umflată, în formă de bulb (1), a unui obiect. (< fr. bulbe, lat. bulbus)

BULBO-/BULBI- elem. „bulb”. (< fr. bulbo-, bulbi-, cf. lat. bulbus, ceapă)

BULB ~i m. Tulpină subterană a unor plante, de formă sferică, alcătuită dintr-un înveliș uscat și din mai multe foi cărnoase. ~ de ceapă. ◊ ~ul ochilor globul ochilor. ~ rahidian prelungire a măduvei spinării, care asigură legătura între creier și măduva spinării. /<lat. bulbus, fr. bulbe

bulb m. 1. ceapa plantei: bulb de crin; 2. parte umflată sau globuloasă: bulb dentar, germenul dintelui.

*bulb m. (lat. bulbus, d. vgr. bolbós, ceapă, bulb. E rudă cu bulbuc). Partea unflată a planteĭ: bulb de crin, de ceapă. Parte unflată, globuloasă: bulbu ochĭuluĭ.

bulb s. m., pl. bulbi

bulb s. m., pl. bulbi

bulb s. m., pl. bulbi

BULB s. 1. (BOT.) ceapă. (~ al unor plante.) 2. v. glob. 3. (ANAT.) bulb rahidian = mielencefal.

BULB s. 1. (BOT.) ceapă. (~ al unor plante.) 2. (ANAT.) glob, (reg.) bulbuc, gogoașă, scovîrlie. (~ al ochilor.) 3. (ANAT.) bulb rahidian = mielencefal.

BULBI- „bulb, bulbaceu”. ◊ L. bulbus „ceapă, bulb” > fr. bulbi-, engl. id., it. id. > rom. bulbi-. □ ~fer (v. -fer), adj., care poartă bulbi; ~form (v. -form), adj., în formă de bulb.

BULB-, v. BULBO-. □ ~odiu (v. -odiu), s. n., disc al bulbului vegetal.

BULBO- „bulb”. ◊ L. bulbus „bulb, ceapă” > fr. bulbo-, engl. id. > rom. bulbo-. □ ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a bulbului duodenal.