BULĂ, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În Antichitate și în Evul Mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; p. ext. act care purta o astfel de pecete. ◊ Bulă papală = act oficial emis de papă. 4. (Med.) Colecție circumscrisă de serozitate întâlnită la nivelul pielii; flictenă. 5. (Inform.; în sintagma) Bulă magnetică = mic domeniu magnetizat a cărui creare și mișcare pe un suport permite realizarea unei memorii de mare capacitate. – Din fr. bulle, lat. bulla.

bulă³ sf [At: ȘINCAI, HR. I, 192/31 / Pl: ~le / E: lat bulla] 1 (Iuz) Sferă mică (de metal) purtată la gât de către copiii patricienilor ca talisman. 2 (În Antichitate și în Evul Mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb care se atașa unui act spre a-l autentifica. 3 (În Antichitate și în Evul Mediu; pex) Act care purta o astfel de pecete. 4 (Îs) ~-papală Act oficial emis de papă. 5 Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 6 Bilă (mică) de metal, sticlă etc.

bulă¹ sf [At: BUGNARIU, N. / Pl: ~le / E: mg bulya] (Reg) 1 Haină veche și ruptă Si: (pfm) buleandră, zdreanță. 2 Femeie ușoară Si: (pfm) târfă.

bulă² sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~le / E: srb bula] (Reg) Turcoaică.

bulă³ s.f. (reg.) Turcoaică. • pl. -e. /< srb. bula.

bulă² s.f. (reg.) 1 Haină rea, zdreanță. 2 (deprec.) Femeie imorală; cocotă, tîrfă. • pl. -e. / <magh. bulya.

bulă¹ s.f. I 1 Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui corp solid. Nivelă cu bulă de aer. 2 Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. ♦ (înv.) Joc la care se folosesc acest fel de sfere. Uneori, în glumă, joc la bulă, cînd pierdeam regulat (CA. PETR.). 3 (med.) Veziculă de dimensiuni mari, situată la nivelul pielii, cu conținut în general seros, uneori tulbure sau sangvinolent. II 1 (în antic, și în Ev. Med.) Pecete de aur, de argint sau de plumb care se aplica unui act pentru a-l autentifica. ♦ Act care purta o astfel de pecete, o Bula de aur = denumire dată constituției emise de împăratul romano-german Carol IV în 1356, prin care se reglementa alegerea împăratului. 2 (la romani) Medalion rotund de aur purtat la gît de copiii din familiile patricienilor ca talisman. 3 (bis.) Bulă papală = act oficial emis de papă. • pl. -e. /<fr. bulle, lat. bulla, -ae.

*BULĂ² (pl. -le) sf. 🎲 Joc de noroc, obicinuit în cazinouri, în care o bilă se învîrtește în jurul unui disc prevăzut cu găuri și se cîștigă în cazul cînd bila se oprește în gaura cu numărul ales de jucător [fr. boule].

*BULĂ¹ (pl. -le) sf. 🔎 1 Pecete de plumb întrebuințată în actele cele mai de seamă ale administrațiunii pontificale (convocarea unui conciliu, definirea unei dogme, excomunicarea unui eretic, etc.) (🖼 642); scrisoarea pe pergament a papei, pecetluită cu pecetea de plumb ¶ 2 ~ de aur, act administrativ al împăraților Occidentului, numit astfel pentru că pecetea imperială era de aur [fr. bulle].

BULĂ, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În antichitate și în evul mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; p. ext. act care purta o astfel de pecete. ◊ Bulă papală = act oficial emis de papi. – Din fr. bulle, lat. bulla.

BULĂ², bule, s. f. Denumire veche a unui act de stat întărit cu pecete; (azi) act oficial emis de papă.

BULĂ¹, bule, s. f. 1. (Determinat prin «de aer», «de gaz») Bășică (de aer, de gaz). 2. Sferă de metal sau de sticlă (goală în interior); glob. Sub bula care se balansează există discul cu nisip. SAHIA, U.R.S.S. 57. 3. Formație de aspect chistic, dar cu conținut seros, la nivelul pielii. Împrejurul vaselor de sînge sclerozate se formează numeroase bule sau grăunțe de calcar.

BULĂ², bule, s. f. Denumire veche a unui act de stat întărit cu pecete; (astăzi) act oficial emis de papă. – Fr. bulle (lat. lit. bulla).

BULĂ¹, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz. 2. Sferă de metal sau de sticlă; glob. 3. (Med.) Formație asemănătoare unui chist, cu conținut seros, la nivelul pielii. – Fr. bulle (lat. lit. bulla).

BULĂ² s.f. Act oficial emis de papă. ♦ Act emanat de la un suveran. [< lat. bulla, cf. fr. bulle].

BULĂ¹ s.f. 1. Bășică (de aer, de gaz etc.). 2. Umflătură a pielii, umplută cu un lichid seros. 3. Sferă, glob (de metal, de sticlă etc.) gol pe dinăuntru. [< fr. boule, cf. lat. bulla].

BULĂ² s. f. 1. (la romani) medalion rotund de aur purtat la gât de copiii din familiile senatoriale sau ecvestre. 2. (ant. și evul mediu) pecete de metal, bombată, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; act oficial emis de papă sau de un suveran. (< fr. bulle, lat. bulla)

BULĂ¹ s. f. 1. bășică de aer sau de alt gaz în masa unui lichid ori a unui solid. 2. leziune elementară a pielii, sub formă de veziculă de mari dimensiuni. 3. sferă, glob. (< fr. boule, lat. bulla)

BULĂ² ~e f. 1) (în antichitate și în evul mediu) Pecete (de aur, argint sau plumb) care se aplica pe un act oficial pentru a-l autentifica. 2) Act care purta o astfel de pecete. * ~ papală act oficial, emis de papă. /<lat. bulla, fr. boule

BULĂ¹ ~e f. 1) Bășică de aer sau de un alt gaz prezentă într-un lichid sau în masa unui corp. 2) Obiect sferic de metal sau de sticlă, gol pe dinăuntru. /<lat. bulla, fr. bulle

bulă f. 1. scrisoarea papei cu pecetea de aur sau de plumb: bulă de excomunicare; 2. bula de aur, diploma regelui ungur Andreiu II (1222), privitor la raporturile între rege și Statele sale.

*1) búlă f., pl. e (lat. bulla, bulbuc, bobiță de apă, de unde și ebullitio, ebulițiune. V. buletin și hrisov). Beșicuță de aer care se ridică la suprafața apeĭ (saŭ altuĭ lichid) orĭ se prinde de păreții vasuluĭ. Bula de aur, medalion pe care-l purtaŭ băĭețiĭ nobilĭ romanĭ pînă la etatea de 17 anĭ. Ordonanța luĭ Carol IV al Germaniĭ care regula forma alegerilor imperiale. Bula papală, decret papal de al căruĭ sigiliŭ atîrnaŭ doŭă bobițe de plumb cu imaginea sfîntuluĭ Petru și Paul: bulă de excomunicare. V. pitac 2.

*2) búlă f., pl. e (fr. boule, d. lat. bulla, bulă, bobiță). Bilă care se învîrtește în juru unuĭ disc prevăzut cu găurĭ numeroase și aduce cîștig celuĭ ce a pus baniĭ p. acea gaură: a juca la bulă.

bulă s. f., g.-d. art. bulei; pl. bule (și: apă cu ~)

bulă s. f., g.-d. art. bulei; pl. bule

bulă s. f., g.-d. art. bulei; pl. bule

bulă (bule), s. f. – Glob; bășică. – Mr. vulă „sello”. Lat. bulla (sec. XIX); în mr., din ngr. βοῦλλα.

bulă (bule), s. f. – 1. Cîrpă. – 2. Prostituată. Mag. bulya (DAR). În Trans. de Nord, puțin folosit. După Iordan, BF, II, 185, este cuvînt expresiv, sau mai curînd reducere de la buleandră. Cf. bul.

Bul/a, -ancia v. Bulu 4, 10.

Bulă s. m. sg. 1. om prost. 2. om naiv.

BULĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

BULĂ s. bășică. (O ~ de aer.)

bulă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

BULĂ s. bășică. (O ~ de aer.)

BULĂ s.f. (Ban.) Turcoaică. Bulĕ. Turcica mulier. AC, 331. Etimologie: scr. bula. Vezi și bulesc. feminin

bulă, bule, s.f. (reg.) cârpă, zdreanță; femeie stricată.