10 definiții pentru bujdă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec.

BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec.

bújdă sf [At: I. CR. III, 377 / V: búrdă, búșdă / Pl: ~de / E: nct] (Reg) Cocioabă.

BÚJDĂ, bujde, s. f. (Regional) Casă mică (veche) și sărăcăcioasă, cu pereți slabi; cocioabă, bojdeucă. Doamne, soro, cu cît var ai pus pe bujda asta, zideam o curte. CONTEMPORANUL, VI 97.

BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă.

bujdă Mold. cocioabă. [Cf. rus. BUDA, colibă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bújdă (reg.) s. f., g.-d. art. bújdei; pl. bújde

bújdă s. f., g.-d. art. bújdei; pl. bújde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: bujdă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bujdă
  • bujda
plural
  • bujde
  • bujdele
genitiv-dativ singular
  • bujde
  • bujdei
plural
  • bujde
  • bujdelor
vocativ singular
plural

bujdă

etimologie: