2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

buimăcit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: buimăci] Buimăcire.

buimăcit2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 227 / Pl: ~ciți, ~e / E: buimăci] Buimac.

BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Buimac. Oamenii,.. buimăciți de somn au pus mîna pe arme ș-au dat să iasă pe uși. SADOVEANU, F. J. 747. Tîrziu, cînd se trezi Stamati, buimăcit încă de somn, dădu cu ochii de scrisoarea lăsată de poștaș. BART, E. 21. Capu-i vuia buimăcit ca într-un incendiu. VLAHUȚĂ, O. A. 123. ◊ (Determinat prin «de cap») Mărșăluiți în străin război... buimăciți de cap, Sălbătăciți, otrăviți. TOMA, C, V. 209. ◊ Fig. Plopii... lung privesc Buimăciți spre mine. COȘBUC, P. I 261. ◊ (Substantivat) Popii se uitau unii la alții ca niște buimăciți. NEGRUZZI, S. I 227.

BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

buimăcí vtr [At: BELDMAN, TR. 387 / Pzi: ~ăcesc / E: buimac + -i] 1-2 A deveni (sau a face pe cineva să devină) buimac Si: a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) ului, a (se) zăpăci.

BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. A deveni buimac; a se ameți (de somn, de băutură, de frică etc.); a se zăpăci, a se năuci. Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. Oastea... începu a se buimăci și a se dă înapoi. ISPIRESCU, M. V. 41. ◊ Tranz. Vestea neașteptată l-a buimăcit.

BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) ameți, a (se) zăpăci. – Din buimac.

A SE BUIMĂCÍ mă ~ésc intranz. A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se năuci; a se ului; a se zăpăci; a se pierde. /Din buimac

A BUIMĂCÍ ~ésc tranz. A face să se buimăcească; a zăpăci; a năuci; a ului. /Din buimac

buimăcì v. a năuci: portarul se buimăcise de cele ce vedea ISP.

buimăcésc v. tr. (d. buĭmac). Amețesc, zăpăcesc, năucesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. buimăceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUIMĂCÍT adj. 1. v. buimac. 2. v. zăpăcit.

BUIMĂCIT adj. 1. amețit, buimac, năuc, năucit, tîmpit, zăpăcit, (pop.) bîiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.) 2. aiurit, buimac, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Om ~.)

BUIMĂCÍ vb. a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bâigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (S-a ~ de tot!)

BUIMĂCI vb. a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bîigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov și Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (S-a ~ de tot!)

A se buimăci ≠ a se dezmetici

arată toate definițiile

Intrare: buimăcit
buimăcit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buimăcit
  • buimăcitul
  • buimăcitu‑
  • buimăci
  • buimăcita
plural
  • buimăciți
  • buimăciții
  • buimăcite
  • buimăcitele
genitiv-dativ singular
  • buimăcit
  • buimăcitului
  • buimăcite
  • buimăcitei
plural
  • buimăciți
  • buimăciților
  • buimăcite
  • buimăcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: buimăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buimăci
  • buimăcire
  • buimăcit
  • buimăcitu‑
  • buimăcind
  • buimăcindu‑
singular plural
  • buimăcește
  • buimăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buimăcesc
(să)
  • buimăcesc
  • buimăceam
  • buimăcii
  • buimăcisem
a II-a (tu)
  • buimăcești
(să)
  • buimăcești
  • buimăceai
  • buimăciși
  • buimăciseși
a III-a (el, ea)
  • buimăcește
(să)
  • buimăcească
  • buimăcea
  • buimăci
  • buimăcise
plural I (noi)
  • buimăcim
(să)
  • buimăcim
  • buimăceam
  • buimăcirăm
  • buimăciserăm
  • buimăcisem
a II-a (voi)
  • buimăciți
(să)
  • buimăciți
  • buimăceați
  • buimăcirăți
  • buimăciserăți
  • buimăciseți
a III-a (ei, ele)
  • buimăcesc
(să)
  • buimăcească
  • buimăceau
  • buimăci
  • buimăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buimăcit

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Oamenii,.. buimăciți de somn au pus mîna pe arme ș-au dat să iasă pe uși. SADOVEANU, F. J. 747.
      surse: DLRLC
    • Tîrziu, cînd se trezi Stamati, buimăcit încă de somn, dădu cu ochii de scrisoarea lăsată de poștaș. BART, E. 21.
      surse: DLRLC
    • Capu-i vuia buimăcit ca într-un incendiu. VLAHUȚĂ, O. A. 123.
      surse: DLRLC
    • Mărșăluiți în străin război... buimăciți de cap, Sălbătăciți, otrăviți. TOMA, C, V. 209.
      surse: DLRLC
    • figurat Plopii... lung privesc Buimăciți spre mine. COȘBUC, P. I 261.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Popii se uitau unii la alții ca niște buimăciți. NEGRUZZI, S. I 227.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi buimăci
    surse: DEX '98 DEX '09

buimăci

  • 1. A deveni sau a face să devină buimac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ameți năuci ului zăpăci antonime: dezmetici attach_file 4 exemple
    exemple
    • Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139.
      surse: DLRLC
    • Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103.
      surse: DLRLC
    • Oastea... începu a se buimăci și a se da înapoi. ISPIRESCU, M. V. 41.
      surse: DLRLC
    • Vestea neașteptată l-a buimăcit.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • buimac
    surse: DEX '09 DEX '98