9 definiții pentru buiandrug


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUIANDRÚG, buiandrugi, s. m. Element de construcție alcătuit dintr-o grindă de beton armat, de zidărie, de metal sau de lemn, așezată deasupra unei porți, a unei uși, a unei ferestre etc. pentru a susține porțiunea de zidărie de deasupra acestora. – Et. nec.

BUIANDRÚG, buiandrugi, s. m. Element de construcție alcătuit dintr-o grindă de beton armat, de zidărie, de metal sau de lemn, așezată deasupra unei porți, a unei uși, a unei ferestre etc. pentru a susține porțiunea de zidărie de deasupra acestora. – Et. nec.

buiandrúg sm [At: DEX2 / Pl: ~úgi / E: nct] Element de construcție alcătuit dintr-o grindă de beton armat, de zidărie, de metal sau de lemn, așezată deasupra unei porți, a unei uși, a unei ferestre etc. pentru a susține porțiunea de zidărie de deasupra acestora.

BUIANDRÚG, buiandrugi, s. m. Grindă de lemn, de metal sau de beton armat, așezată deasupra golului destinat unei porți, unei uși sau unei ferestre pentru a susține construcția de deasupra acestui gol.

BUIANDRÚG, buiandrugi, s. m. Element de construcție, alcătuit dintr-o grindă de susținere așezată deasupra unei porți, a unei uși sau a unei ferestre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buiandrúg s. m., pl. buiandrúgi

buiandrúg s. m. (sil. bu-ian-), pl. buiandrúgi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUIANDRÚG s. (CONSTR.) lintou. (~ montat deasupra unei uși.)

BUIANDRUG s. (CONSTR.) lintou. (~ montat deasupra unei uși.)

Intrare: buiandrug
  • silabație: bu-ian-drug info
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buiandrug
  • buiandrugul
  • buiandrugu‑
plural
  • buiandrugi
  • buiandrugii
genitiv-dativ singular
  • buiandrug
  • buiandrugului
plural
  • buiandrugi
  • buiandrugilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buiandrug

  • 1. Element de construcție alcătuit dintr-o grindă de beton armat, de zidărie, de metal sau de lemn, așezată deasupra unei porți, a unei uși, a unei ferestre etc. pentru a susține porțiunea de zidărie de deasupra acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lintou

etimologie: