2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUHĂIÁLĂ2, buhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a buhăi2.Buhăi2 + suf. -eală.

BUHĂIÁLĂ1, buhăieli, s. f. (Pop.) Faptul de a se buhăi1. – Buhăi1 + suf. -eală.

buhăiálă1 sf [At: DA ms / Pl: ~ieli / E: buhăi + -eală] Buhăire.

buhăiálă2 sf [At: CV, 1950, nr. 4, 41/ Pl: ~ieli / E: nct] (Reg) Batoză de treier.

BUHĂIÁLĂ2, buhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a buhăi2. – Buhăi2 + suf. -eală.

BUHĂIÁLĂ1, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a se buhăi1.Buhăi1 + suf. -eală.

BUHĂIÁLĂ1, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a buhăi1; plîns, țipăt, urlet.

BUHĂIÁLĂ2, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a se buhai2.

BUHĂIÁLĂ2, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a buhăi2.

BUHĂIÁLĂ1, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a se buhăi1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buhăiálă (reg., rar) s. f., g.-d. art. buhăiélii; pl. buhăiéli

buhăiálă s. f., g.-d. art. buhăiélii; pl. buhăiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUHĂIÁLĂ s. (înv.) puhăvie.

Intrare: buhăială (țipăt, tuse)
buhăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buhăia
  • buhăiala
plural
  • buhăieli
  • buhăielile
genitiv-dativ singular
  • buhăieli
  • buhăielii
plural
  • buhăieli
  • buhăielilor
vocativ singular
plural
Intrare: buhăială (umflare)
buhăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buhăia
  • buhăiala
plural
  • buhăieli
  • buhăielile
genitiv-dativ singular
  • buhăieli
  • buhăielii
plural
  • buhăieli
  • buhăielilor
vocativ singular
plural

buhăială (țipăt, tuse)

etimologie:

  • Buhăi + sufix -eală.
    surse: DEX '09

buhăială (umflare)

etimologie:

  • Buhăi + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98