opțiuni
  • info
17 definiții pentru buhuire

Explicative DEX

BUHĂI2, buhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

bufăi[1] vr vz buhăi

  1. Variantă care nu figurează la nicio intrare principală (unde la buhăi1 figurează fufăi!!). — gall

buhăi3 vi [At: LB / Pzi: ~esc / E: buhai] 1 (D. tun) A bubui. 2 (D. om) A tuși puternic. 3 A bate.

buhăi1 vi [At: H III, 108 / V: -ălui, -hui, fufăi[1] / Pzi: nct / E: buhai] (Reg) 1 A țipa ca buha. 2 A mugi ca buhaiul (1). 3 (D. copii) A plânge în hohote Cf a urla. 4 A trage cu pușca. 5 A face zgomot pentru a speria păsările de casă.

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

buhălui vi vz buhăi1

buhui vi vz buhăi1

buhăi2 vb. IV. intr. (reg.) 1 A plînge țipînd; a urla. 2 (despre copii) A plînge (continuu) cu glas tare. 3 A face zgomot pentru a speria păsările de casă. • prez. ind. -iesc. /buhai + -i.

❍BUHĂI1 (-ăiesc) vb. intr. Mold. A plînge cu țipete, cu mugete (ca buhaiul): a buhăit ea cît a mai buhăit, și i-a trecut (VLAH.).

BUHĂI2, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. – Din buhai.

BUHĂI1, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A țipa, a urla. ♦ (Mai ales despre copii) A plînge tare. Și eu plîngeam ca un prost... buhăiam așa de tare, încît am sculat toată curtea în picioare. SADOVEANU, O. I 234.

BUHĂI2, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A țipa, a urla. – Din buhai1.

buhăì v. Mold. a plânge urlând, a țipa ca buha.

Ortografice DOOM

buhăi1 (a ~) (a țipa; a tuși) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. buhăi/buhăiesc, 3 sg. buhăie/buhăiește, imperf. 3 sg. buhăia; conj. prez. 1 sg. să buhăi/să buhăiesc, 3 să buhăie/să buhăiască; ger. buhăind

buhăi1 (a ~) (a țipa, a tuși) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg., 3 pl. buhăi / buhăiesc, imperf. 3 sg. buhăia; conj. prez. 3 să buhăie / să buhăiască

buhăi (a se umfla, a țipa) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buhăiesc, imperf. 3 sg. buhăia; conj. prez. 3 sg. și pl. buhăiască

buhăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.

Argou

buhăi, buhăi I v. i. a tuși. II v. r. a-și pierde prospețimea tenului (în special ca urmare a consumului de alcool).

Intrare: buhuire
buhuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buhuire
  • buhuirea
plural
  • buhuiri
  • buhuirile
genitiv-dativ singular
  • buhuiri
  • buhuirii
plural
  • buhuiri
  • buhuirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buhăi, buhăi / buhăi, buhăiescverb

intranzitiv regional
  • 1. A plânge cu glas tare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: plânge urla țipa
  • 2. A mugi ca buhaiul. MDA2
  • 3. familiar (Despre om) A tuși puternic. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tuși
    • format_quote Și eu plîngeam ca un prost... buhăiam așa de tare, încît am sculat toată curtea în picioare. SADOVEANU, O. I 234. DLRLC
  • 4. A trage cu pușca. MDA2
  • 5. A face zgomot pentru a speria păsările de casă. MDA2
  • 6. (Despre tun) Bubui. MDA2
    sinonime: bubui
  • 7. Bate. MDA2
    sinonime: bate
etimologie:
  • buhai DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.