10 definiții pentru bugăt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bugắt, ~ă [At: (a. 1771) IORGA, S.D. XII, 247 / V: bog-, bogất, boghét / Pl: ~ați, ~e / E: nct] 1 (Rar) av (Copț „de”) Destul. 2 a Destul. 3 a Care este încărcat peste măsură.

bugắt, -ă adj. (d. bogat). Trans. Destul: a răbda bugătă foame. Adv. Bugăt de răŭ. – Și bogăt.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUGĂT adv. v. îndeajuns.

BUGĂT adj., adv. v. destul, suficient.

BUGĂT adj. v. îndestulător.

bugăt adj., adv. v. DESTUL. SUFICIENT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bugắt, (bughet, boghet), adv. – Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar, 1980: 54). – Et. nec. (MDA).

bugắt, (bughet, boghet), adv. – Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar 1980: 54). – Et. nec. (MDA).

Intrare: bugăt
bugăt adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bugăt
  • bugătul
  • bugătu‑
  • bugătă
  • bugăta
plural
  • bugăți
  • bugății
  • bugăte
  • bugătele
genitiv-dativ singular
  • bugăt
  • bugătului
  • bugăte
  • bugătei
plural
  • bugăți
  • bugăților
  • bugăte
  • bugătelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)