BUFTEA, buftea, s. m. și f. (Fam. și glumeț) Om sau copil gras. – Buft + suf. -ea.

buftea¹ sm vz buft

buftea² si [At: SĂGHINESCU, S. 23 / V: buht~, ~te, (reg) ~ti, ~flea / E: buft + -ea] 1-2 Om gras (și buhăit). corectat(ă)

buftea s.m., s.f. invar, (fam., glum.) Om mic de stat, gras (și buhăit). • și bufte, buhtea s.m., s.f. invar. /buft + -ea.

BUFTEA sm. – BUFLEA [buft].

BUFTEA s. m. invar. (Fam. și glumeț) Om sau copil gras. – Buft + suf. -ea.

BUFTEA s. m. Calificativ dat unui om sau unui copil gras.

BUFTEA s. m. Calificativ dat unui om sau unui copil gras. – Din buft + suf. -ea.

Buftea f. sat și stațiune de cale ferată în jud. Ilfov, pe ambele maluri ale Colentinei.

buftea m. Mold. buflea. [Derivat din buft].

búftea (ea dift.) m., fără pl. gen. al luĭ (V. buft). Fam. Iron. Om scurt și gras. – În Munt. búflea.

bufliș sm vz buft

buft sn [At: TDRG / V: bufliș, bufta, bufte(a), bufti¹ sm (A: nct) / Pl: ? / E: nct] (Reg) Pântece de animal sau de om.

bufta sm vz buft

bufte² sm vz buftea²

bufte³ sm vz buft

bufti² sm vz buftea²

bufti¹ sm vz buft

bufti³ vr [At: I. CR. V, 62/ Pzi: ~tesc/ E: buft] (Mol, Buc) 1 A se îngrășa. 2 A se buhăi². 3 A se supăra.

buft s.n. (reg.) Pîntece, burtă (de mamifer). Costițe de porc afumate, chiște și buft umplut (CR.). • pl. -uri. /cf. magh. bufti „prost”.

bufte² s.m., s.f. invar. v. buftea.

bufti vb. IV. refl. (reg.) A se umfla, a se buhăi (de somn, de băutură). S-a buftit de băutură. ♦ (tr.) A fi prea plin. Lada-i buftită cu pînză. • prez.ind. -esc. /buft + -i.

❍BUFT sbst. Mold. 1 Burta mamiferelor, bărdăhan ¶ 2 pr. ext. familiar 🫀 Pîntecele omului.

❍BUFTI (-tesc) vb. refl. Mold. A se îndopa cu mîncare multă, a-și umfla pîntecele [buft].

BOFT s. n. v. buft.

BUFT, bufturi, s. n. (Mold.) Stomac sau burtă de mamifere. Costițe de porc afumate, chiște și buft umplut, trandafiri usturoiați și slănină de cea subțire, făcute de casă, tăiete la un loc, fripte bine în tigaie și cu mămăliguță caldă, se duc unse pe gît. CREANGĂ, A. 103. – Variantă: boft (CAMILAR, N. I 254) s. n.

BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) Stomac sau burtă de mamifere. – Comp. magh. bufli.

BUFT ~uri n. pop. Stomac de vită sau de porc. /Orig. nec.

buft n. Mold. 1. burta vitelor; 2. un fel de cartaboș: chiște și buft umplut CR. [Formă amplificată din buf, care exprimă ceva umflat].

boft V. buft.

buft n., pl. urĭ (ung. bufti, busnat, bucălat. V. buftea. Cp. cu bi- și ghiftuĭesc). Nord. Chișcă, stomah de porc. Cîrnaț (umplut cu carne tocată, pisat ș.a.) făcut din acest stomah. Fig. Iron. Om gras (Șez. 31, 112).^[1]

!buftea s. m. și f., g.-d. art. lui buftea; pl. buftea

!buftea (persoană) (fam.) s. m. și f., g.-d. lui buftea; pl. buftea

*Buftea (nume de loc) s. propriu n.

buftea s. m.

buft (reg.) s. n., pl. bufturi

buft (reg.) s. n., pl. bufturi

buft s. n., pl. bufturi

BUFTEA 1. Lac de origine antropică (amenajat în 1937). situat pe rîul Colentina în dreptul orașului B., supr.: 307 ha; ad. max.: 6 m. Barajul (9 m înălțime) asigură un volum de c. 10 mil. m³ de apă folosită pentru alimentarea orașului, pentru irigații și agrement. Microhidrocentrală. Pe malul său se află Studioul Cinematografic „București”, construit în anii 1951-1956. 2. Oraș în Sectorul Agricol Ilfov; 19.309 loc. (1991). Fabrici de vată, de conserve din legume și fructe și de ambalaje metalice pentru ind. alim.; preparate din carne și lapte; produse de panificație. Filatură de bumbac. Combinat avicol. Atestat documentar cu numele de B. din 1778, dar cu o existență anterioară. Declarat oraș în 1968. – Preliminariile de la ~, tratat preliminar de pace semnat de România cu Puterile Centrale la 5/18 mart. 1918, care impunea cedarea către Puterile Centrale a unor însemnate părți din terit. României și subordonarea economiei țării capitalului german. A fost completat și definitivat prin Pacea de la București din mai 1918.

BUFT s. v. abdomen, burtă, pântece.

buft s. v. ABDOMEN. BURTĂ. PÎNTECE.