15 definiții pentru budăi budâi budui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

budăi sn [At: MARIAN, ap. DA / V: ~dai, ~daie, ~ău, ~dâi, ~dâu, ~deu, ~die, ~dui / Pl: ~ie / E: mg bödöny] (Reg) 1 Vas de lemn, confecționat din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp sau se țin băuturi. 2 (Înv; îe) A turna ca în ~iul țiganului A mânca în neștire. 3 Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână.

BUDẮI, budăie, s. n. (Reg.) 1. Vas din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se țin băuturi etc. 2. Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână. – Din magh. bödön.

BUDẮI, budăie, s. n. (Reg.) 1. Vas din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se țin băuturi etc. 2. Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână. – Din magh. bödön.

BUDĂÍ, budăie, s. n. (Mold., Bucov., Transilv.) 1. Vas de lemn făcut din doage, mai strîmt la gură decît la bază, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la cîmp, se țin băuturi etc. Baciul cel bătrîn... mîntui de turnat jîntița prin zăgîrne... le atîrnă pe toate de cîte un cui de lemn, ca să se scurgă fiecare. în cîte un budăi deosebit. HOGAȘ, M. N. 191. ♦ Putinei pentru bătut untul. 2. Trunchi scobit, întrebuințat în loc de ghizduri la fîntînă; p. ext. fîntînă puțin adîncă. Șapte budăie negre, scorburi de la pădurea arsă de stejar, deschise într-o parte, erau cufundate numai de doi coți deasupra izvoarelor. SADOVEANU, N. P. 167. – Variante: budîi(SBIERA, P. 308), budúi (ALECSANDRI, P. P. 310) s. n.

BUDẮI, budăie, s. n. (Reg.) 1. Vas de lemn în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se țin băuturi etc. ♦ Putinei. 2. Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână; p. ext. fântână puțin adâncă. [Var.: budúi s. n.] – Magh. bödöny.

BUDẮI ~ie n. pop. 1) Vas de dimensiuni reduse, din doage, având forma unui con tăiat la vârf și folosit pentru păstrarea diferitelor băuturi sau pentru transportul bucatelor în câmp. 2) Uluc de fântână, făcut dintr-un trunchi de copac scobit. /<ung. bödöny

BUDĂI s.n. (Mold.) Vas de lemn făcut din doage; putinică. Feace un budăiu mare și mîna argații de căra apă. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. bödön(y), bodon(y). Cf. barilcă, berbință, buduroi, buriu. substantiv neutru

BUDÚI s. n. v. budăi.

BUDÚI s. n. v. budăi.

buduiu n. Tr. găleată: ia și cea sită din cuiu și făină din buduiu POP. [V. budacă].

budúĭ n., pl. ĭe (ung. bödöny, putinică, rudă cu bădan, budacă, butoĭ). Mold. Trans. Doniță fără fund, trunchĭ saŭ tub larg pus în pămînt ca să primească apa unuĭ izvor la suprafață. Putinică saŭ găleată p. diferite lucrurĭ. – Și budăĭ, pl. aĭe; bădăŭ, pl. ăĭe; și budîĭ, pl. îĭe. V. sulinar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

budắi (reg.) s. n., pl. budắie


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

budắi (-áie), s. n.1. Butoi, vas din doage. – 2. Șanț, canal de scurgere din lemn. – Var. budîi(e), budău, budîu, budae, buda(ș)că, budălău, budereu. Mag. bödöny „butoi” (Cihac, II, 485; DAR). – Der. budălău, s. n. (linguroi de lemn cu care se bate untul); budihace (var. budiheci, budihală, buduhală, buduhaie, buduhoi, etc.), s. m. (sperietoare, monstru); buduroi, s. m. (butoiaș, burduf). Rom. budalău, a ajuns în mag. (dialectal) în forma bödölö (Tamás, Magyar Nyelvör, XXIX, 182). Cea mai mare parte a acestor der. au fost considerate creații expresive (cf. Iordan, BF, VII, 277).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUDĂIU subst., un fel de putinică. 1. Budăi (Vr; GL); – fam. (Paș); – frecv. (Buc); -u (G Bog); -ul (Dm; Ștef). 2. Budaiu, ard., 1726 (Paș).

Intrare: budăi
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budăi
  • budăiul
  • budăiu‑
plural
  • budăie
  • budăiele
genitiv-dativ singular
  • budăi
  • budăiului
plural
  • budăie
  • budăielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budâi
  • budâiul
plural
  • budâie
  • budâiele
genitiv-dativ singular
  • budâi
  • budâiului
plural
  • budâie
  • budâielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budui
  • buduiul
  • buduiu‑
plural
  • buduie
  • buduiele
genitiv-dativ singular
  • budui
  • buduiului
plural
  • buduie
  • buduielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

budăi budâi budui regional

  • 1. Vas din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se țin băuturi etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Baciul cel bătrîn... mîntui de turnat jîntița prin zăgîrne... le atîrnă pe toate de cîte un cui de lemn, ca să se scurgă fiecare în cîte un budăi deosebit. HOGAȘ, M. N. 191.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Putinei pentru bătut untul.
      surse: DLRLC sinonime: putinei
  • 2. Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Fântână puțin adâncă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Șapte budăie negre, scorburi de la pădurea arsă de stejar, deschise într-o parte, erau cufundate numai de doi coți deasupra izvoarelor. SADOVEANU, N. P. 167.
        surse: DLRLC

etimologie: