budăi sn [At: MARIAN, ap. DA / V: ~dai, ~daie, ~ău, ~dâi, ~dâu, ~deu, ~die, ~dui / Pl: ~ie / E: mg bödöny] (Reg) 1 Vas de lemn, confecționat din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp sau se țin băuturi. 2 (Înv; îe) A turna ca în ~iul țiganului A mânca în neștire. 3 Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână.