4 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

búdă sf [At: PAMFILE, I. C. 433 / Pl: ~de, (îvr) ~ uzi / E: rs буда] (Reg) 1 Cocioabă de lemn, în care locuiesc pădurarii. 2 Prăvălioară de lemn Si: baracă, magherniță. 3 Closet.

BÚDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). [Pl. și: buzi] – Din rus., pol., ung. buda.

BÚDĂ, bude și buzi, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). – Din rus., pol., magh. buda.

BÚDĂ, bude, s. f. 1. (Mold., Bucov.) Prăvălioară de lemn; magherniță. Cum gătesc descărcatul... pun lacătele la bude și vin și eu după tine. SADOVEANU, D. P. 93. Moldovanul pîrise pe negustor la județii craiului leșesc și-l prigonise pentru niște bude. SADOVEANU, Z. C. 237. 2. (Mold.) Căsuță de lemn în pădure; colibă.

BÚDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Prăvălioară de lemn; magherniță. 2. Colibă. 3. Closet. – Rus, ucr. buda.

BUDĂ s. f. (Mold.) Prăvălioară de lemn, magherniță. Alexie Balaban, neguțitoriul cel mare, carele au avut și cîteva bude în țara Moldovei. PSEUDO-COSTIN. Au avut și giudecată … pentru niște bude. NECULCE. Etimologie: rus., pol. buda. Cf. boltă, dugheană, prăvălie. substantiv feminin

búdă f., pl. e (rus. pol. buda, ung. buda, d. germ. bude. V. butcă). Mold. Rar. Căsuță de pădurar. Baracă, magherniță. Trans. (d. ung.) Latrină. V. bujlă.

búdă, buzi, s.f. – 1. Cocioabă, colibă. 2. Construcție de lemn, într-o apă, amplasată la o oarecare depărtare de casă, în incinta gospodăriei; latrină, closet, privată. ♦ (onom.) Bud, nume de familie frecvent în Budești, dar și în Groșii Țibleșului, Suciu de Sus, Tg. Lăpuș (1.941 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007); Buda, nume de familie frecvent în zona Băiuț, Cupșeni, Lăpuș, Tg. Lăpuș (2.275 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007, cf. DFN). – Din pol., ucr., rus. buda „colibă” (Cihac, DLRM); din rus. buda (MDA); cf. magh. buda (Galdi, cf. DER).

BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

BUDÁ vb. intr. A se arăta nemulțumit (față de cineva) printr-o atitudine îmbufnată sau indiferentă. ◊ (fam.) a face mutre (cuiva). (< fr. bouder)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

búdă (reg.) s. f., g.-d. art. búdei; pl. búde

búdă s. f., g.-d. art. búdei; pl. búde

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budá vb., ind. prez. 1 sg. budéz, 3 sg. și pl. budeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÚDĂ s. v. closet, toaletă, vece.

bu s. v. CLOSET. TOALETĂ. VECE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

búdă (-de), s. f.1. (Trans.) Cocioabă, colibă. – 2. (Mold.) Prăvălie, magazin. – 3. (Trans.) Closet. – Var. bujdă, burdă, bușdă. Pol., rus. buda „colibă” (Cihac, II, 31), cf. mag. buda (Gáldi, Dict., 111). Cf. și butcă și bordei. Der. bujd(e)ucă, s. f. (Mold., locuință dărăpănată, cocioabă); bujdei (var. bușdei, bujdulă, bușdulă), s. n. și f. (magherniță, șandrama); budar, s. m. (fîntînar).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

búdă, buzi, s.f. – Construcție de lemn, într-o apă, amplasată la o oarecare depărtare de casă, în incinta gospodăriei, care servește drept closet. – Din rus. buda „colibă”, cf. magh. buda (DER).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEXICONUL DE LA BUDA, nume sub care este cunoscut „Lesiconul romanesc-latinesc-unguresc-nemțesc”, apărut la Buda în 1825. Elaborat de reprezentați ai Școlii Ardelene (început de S. Micu, principalii autori au fost: P. Maior, I. Cornelli, V. Coloși, I. Teodorovici ș.a.). Marchează începutul lexicografiei românești moderne (are c. 10.000 articole-titlu și conține indicații etimologice), pe care a influențat-o în sens latinizant.

BUD, -Ă, cf. sl. ьoуднтн „excitare” și cf. subst. budă „cocioabă”. I. 1. Bud udvornic 1219 (11-13 C I 171), formă ard. nearticulată; – (Ard; Mar); Tit Bud mar.; -a, munt., 1388 (Rep D 25); Bud/escul (17 B II 99); -ești, fam. (Hur) și s.; -eni s.; -eanul t. 2. Bude (Dm; Mar; Șchei I; 17 B IV 438); Budeo (16 A I 511; 16 B I 43). 3. Budu (Bîr I; Sd XVI; – C. (IS 269); -l s., -l, vlah din Serbia (DR IV 1). 4. Budul/ea (Ard); -uca, fam., munt. (RI I 21); -escul, T., munt. 1598 (RI VIII 151). 5. Budulan, N. (AO XVI 355); Budulat fam. (ib.). 6. Budulușa b. (16 B IV 168). 7. Buda (subst. budă) pren., mold. (RS 76; P14) și ss.; – b. (Ștef; Vr; Moț; 16 B IV 491; 17 A IV 122);- stolnic, 1458 (Div; – Miclăuș, ard. (Șd VI 491); Budă (17 B II 274); Budăscul (ib. 402) II. Cu sufixe: 1. Maritale: Budaia (Vr); -easa s. 2. Budac (Sd XVI; Arh; VR; Sur V) cf. și subst. budac „vas” sau ung. búdak „ciomag”, la figurat „prost” (expl. Pașca); Budac/u, Ioan, olt. (BCI VIII 17); -ul, mold. (Bîr III; Sd VI 14). 3. Budălăn/escu, M, (IS 271). 4. Budan boier 1521-29 (P Gov f° 16); Budănești s.; Budașcă (Viciu 15). 5. Budei, V., act.; -ul, V. ard. (Mag Br). 6. Budeci, D. (C Ștef). 7. Budi f., țig. 8. Budic b. (Sur II; 16 A I 386, III 145); -i (Ard); Budica f., por. (Sc). 9. Budia (Ard); Budieni s. (Ind 13 – 16 B), cf. subst. budiană „vîzdoagă”. 10. Budil/ă, 1600 (AO VII 29); -a s. 11. Budin (Dm); – vătaf (16 B VI 24; 17 B I 172; -a s; -ești s. (Olt); Budinca f., (Grș 11; AO XII 46). 12. Budiu, act.; -l s. 13. Budig (Sd XVI). 14. + -lea: Budlea fam., ard., 1722 (Paș). 15. Bud/oiu (Paș); -oești s. (16 B II 361); Budoi zis și Bodoni s. (16 B I 11); 16. Budui, -u (Vr); -ul t.; Buduila t,; Buduinea, olt. (16 B VI 340). 17. Buduiasca, Buduile ss. 18. Buduna f. (17 B II 235). 19. Buduțea, loan (16 A III 263). 20. + suf. ung. -i: Ioan Budai-Deleanu. 21. Budeșteni s. (16 B II 29) < Budești. 22. + -slav: Buduslău s. cf. Budislav și Budușlov, 1467 (Ț-Rom 266). III. Forme enigmatice: 1. Budachi t.; Budăchilă (Ard II 123). 2. Budelecan ard. 3. Budola (Ard); Bodolea, act.

arată toate definițiile

Intrare: Budă
Budă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Budă
Intrare: budă (pl. bude)
budă (pl. bude) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • buda
plural
  • bude
  • budele
genitiv-dativ singular
  • bude
  • budei
plural
  • bude
  • budelor
vocativ singular
plural
Intrare: budă (pl. buzi)
budă (pl. buzi) substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • buda
plural
  • buzi
  • buzile
genitiv-dativ singular
  • buzi
  • buzii
plural
  • buzi
  • buzilor
vocativ singular
plural
Intrare: buda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buda
  • budare
  • budat
  • budatu‑
  • budând
  • budându‑
singular plural
  • budea
  • budați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • budez
(să)
  • budez
  • budam
  • budai
  • budasem
a II-a (tu)
  • budezi
(să)
  • budezi
  • budai
  • budași
  • budaseși
a III-a (el, ea)
  • budea
(să)
  • budeze
  • buda
  • budă
  • budase
plural I (noi)
  • budăm
(să)
  • budăm
  • budam
  • budarăm
  • budaserăm
  • budasem
a II-a (voi)
  • budați
(să)
  • budați
  • budați
  • budarăți
  • budaserăți
  • budaseți
a III-a (ei, ele)
  • budea
(să)
  • budeze
  • budau
  • buda
  • budaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)