buchet sn [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 273/2 / Pl: ~e / E: fr bouquet] 1 Mănunchi (de flori). 2 (Fig) Ceea ce amintește de forma unui buchet de flori. 3 (Reg; spc) Plantă erbacee de talie mică, cu flori albăstrii și liliachii (Geranium pusillum). 4 (D. vinuri) Miros specific.

BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦ P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă (specifică) a vinurilor de calitate superioară. 3. Mică plantă erbacee cu flori violete-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦ P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă de vin. 3. Mică plantă erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate și legate împreună. Tanchistul în drum către noi bătălii... prinde buchetul din mîna Fetiței cu bucle-aurii. FRUNZĂ, în POEZ. N. 212. Sînt hotărît să fac un buchet mare, pe care am să-l duc tatii. SAHIA, N. 24. Adoarme fecioara; dar cînd se trezește... Buchet de flori dalbe sub capu-și găsește. BOLINTINEANU, O. 84. Îmi zîmbi, făcîndu-mi un semn de adio cu buchetul de flori ce avea în mînă. NEGRUZZI, S. I 43. 2. Boschet. Pe șesul larg, între buchete de sălcii, înfloreau fînațurile și sfîrîiau cosașii. SADOVEANU, N. F. 26. Buchetele de trestii dormeau cu foșnet lin. TOPIRCEANU, B. 36. 3. Aromă specială a unor vinuri vechi, din viță selecționată.

BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate și legate împreună. 2. Boschet. 3. Aromă specială a unor vinuri vechi superioare. – Fr. bouquet.

BUCHÉT s.n. 1. Mănunchi, legătură de flori. 2. Grup de arbori de aceeași specie în cadrul unui arboret; boschet. 3. Aromă specifică a unor vinuri vechi, selecționate. 4. (Mar.) Ansamblu format din două-trei macarale, servind pentru manevrele curente ale velelor. [< fr. bouquet].

BUCHÉT s. n. 1. mănunchi de flori aranjate și legate împreună. ♦ (p. ext.) grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) luate împreună. 2. grup de arbori de aceeași specie în cadrul unui arboret. 3. aromă specifică a unor băuturi și preparate din fructe și legume. 4. ansamblu din două-trei macarale pentru manevrele curente ale velelor. (<fr. bouquet)

BUCHÉT ~e n. 1) Grup de plante (flori, frunze etc.) tăiate și aranjate în mănunchi cu cozile într-o direcție. 2) Totalitate de obiecte omogene, unite împreună într-un ansamblu. 3) Aromă specifică a unor vinuri, coniacuri, lichioruri de calitate superioară. /<fr. bouquet

buchet n. 1. mânunchiu de flori legate împreună; 2. fig. buchet de copaci.

*buchét n., pl. e (fr. bouquet, var.normandă din bosquet. V. boschet). Mănunchĭ de florĭ legate la un loc, chită. Fig. Aromă a vinului.

buchét s. n., pl. buchéte

buchét s. n., pl. buchéte

buchet, -te.

BUCHÉT s. 1. mănunchi, (reg.) smoc, steblă, șomoiog, șomoltoc, (Transilv. și Ban.) chită, (Transilv., Maram. și Ban.) struț, (Transilv.) vârstă. (Un ~ de margarete.) 2. (BOT.; Geranium pusillum) (reg.) săgețică.

BUCHET s. 1. mănunchi, (reg.) smoc, steblă, șomoiog, șomoltoc, (Transilv. și Ban.) chită, (Transilv., Maram. și Ban.) struț, (Transilv.) vîrstă. (Un ~ de margarete.) 2. (BOT.; Geranium pusillum) (reg.) săgețică.

buchét (-te), s. n. – Mănunchi de flori. – Mr. buchet. Fr. bouquet; cf. ngr. μπουϰέτο (› mr.). – Der. buchetar, s. n. (rar, frunze verzi care servesc drept garnitură buchetului de flori); buchetieră, s. f. (florăreasă).