BUCAL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

POCAL, pocale, s. n. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut. ♦ Conținutul unui pocal. [Pl. și: pocaluri. – Var.: bocal s. n.] – Din germ. Pokal, sb. bokal.

bocal sn vz pocal

bucal², ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr buccal] 1 Care ține de gură. 2 Privitor la gură. 3 Care se face cu gura. 4 (D. medicamente; îlav) Pe cale ~ă Pe gură.

bucal¹ sn vz bocal^[1]

pocal sn [At: ȚICHINDEAL, F: 167/19 / V: (reg) bocai^[1], bo~ (Pl: ~uri, ~i) sm, bocală^[2] sf / Pl: ~e / E: ger Pokal, srb bocal] 1 Vas de sticlă, de metal, de lut etc., cu deschizătură largă, de diferite forme și mărimi, de obicei cu picior, folosit mai ales pentru băut Vz cupă, pahar, potir. 2 (Udp „de”) Conținut al unui pocal (1). 3 (Reg; îf bocală) Butoiaș folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor.

bocal s.n. v. pocal.

bucal, -ă adj. Care se referă la gură, care aparține gurii. ◊ Armătură bucală v. armătură. Palatul bucal v. palat. ◊ Loc.adv. Pe cale bucală = (despre medicamente) pe gură, oral. • pl. -i, -e. /<fr. buccal; cf. lat. bucea, -ae „gură”.

*BUCAL adj. 🫀 De gură, al gurii: orificiul ~ [fr. < lat.].

BUCAL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ◊ Loc. vb. Pe cale bucală = (despre medicamente) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

POCAL, pocale, s. n. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut. ♦ Conținutul unui pocal. [Pl. și: pocaluri. – Var.: bocal s. n.] – Din germ. Pokal, scr. bokal.

BUCAL, -Ă, bucali, -e, adj. Care se referă la gură, care ține de gură. Orificiu bucal ◊ Pe cale bucală = pe (sau prin) gură. Calciul se poate introduce în organism fie prin injecții, fie pe cale bucală.

POCAL, pocale, s. n. Pahar mare, cană; bocal. Erau trecătorii deoparte, la masa lor de belșug, cu pocale de aur și tipsii de argint, C. PETRESCU, R. DR. 3.

BUCAL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură. ◊ Expr. Pe cale bucală = pe gură. – Fr. buccal.

BUCAL, -Ă adj. Referitor la gură. ◊ Pe cale bucală = pe gură. [< fr. buccal, cf. lat. bucca – gură].

BUCAL, -Ă adj. referitor la gură, o pe cale ~ă = pe gură. (< fr. buccal)

BUCAL ~ă (~i, ~e) Care ține de gură; propriu gurii. /<fr. bucal

POCAL ~e n. 1) Pahar mare (de metal, de sticlă etc.) cu gura largă, din care se bea, mai ales, vin. 2) Conținutul unui astfel de pahar. [Pl. și pocaluri] /<germ. Pocal, sb. bocal

bucal a. ce ține de gură: orificiul bucal.

pocal n. pahar: fiarbă vinul ’n cupe, spumege pocalul EM.

*bucál, -ă adj. (fr. buccal, d. lat. bucca, obraz. V. bucă). Anat. Al guriĭ: cavitatea bucală. V. oral.

bucal adj. m., pl. bucali; f. bucală, pl. bucale

pocal s. n., pl. pocale

bucal adj. m., pl. bucali; f. bucală, pl. bucale

pocal s. n., pl. pocale

bucal adj. m., pl. bucali; f. sg. bucală, pl. bucale

pocal s. n., pl. pocale/pocaluri

Bucale s. pr. București.

BUCAL adj. (MED.) oral. (Medicament luat pe cale ~.)

POCAL s. (înv., în Mold.) coboc. (Bea vinul din ~.)

BUCAL adj. (MED.) oral. (Medicament luat pe cale ~.)

POCAL s. (înv., în Mold.) coboc. (Bea vinul din ~.)

Inter pocula (lat. „Între pocale”) – Expresie folosită spre a exprima în mod literar: la băutură. Autorul ei: poetul satiric latin Persius (Satira I, versul 30). LIT.