8 definiții pentru bocal bocală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOCÁL, bocale, s. n. (Transilv., Ban., Mold.) Pahar mare; cana. V. pocal. – Variantă: bocálă (SLAVICI, O. I 218) s. f.

BOCÁL, bocale, s. n. (Reg.) Pocal. ♦ Vas de sticlă, borcan. – Sb. bokal (<it.).

bocal n. Mold. și Tr. pahar mare. [Serb. BOKAL = it. bocale].

*bocál n., pl. e (fr. bocal, borcan, d. it. boccale, borcan, care vinde d. lat. bauca, cupă, báucalis f., vgr. baukalis, gen. -idos, și baukálion, clondir; ngr. bokáli și bukáli; germ. pokal, ung. bokál, cupă. V. boclă). Rar. Cupă, pahar. – Și pocal.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bocál (bocale), s. n. – Pahar, cupă. – Var. (Trans.) bucal, pocal. Este cuvînt care trebuie să fi intrat în rom. prin diverse căi, cf. fr. bocal (din it. boccale); din it. provine și sb. bokal, mag. bokál (Miklosich, Fremdw., 78), cf. și tc. bukal. Var. se explică prin germ. Pokal.

Intrare: bocal
bocal2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocal
  • bocalul
  • bocalu‑
plural
  • bocale
  • bocalele
genitiv-dativ singular
  • bocal
  • bocalului
plural
  • bocale
  • bocalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boca
  • bocala
plural
  • bocale
  • bocalele
genitiv-dativ singular
  • bocale
  • bocalei
plural
  • bocale
  • bocalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bocal bocală

etimologie: