POCAL, pocale, s. n. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut. ♦ Conținutul unui pocal. [Pl. și: pocaluri. – Var.: bocal s. n.] – Din germ. Pokal, sb. bokal.

pocal sn [At: ȚICHINDEAL, F: 167/19 / V: (reg) bocai^[1], bo~ (Pl: ~uri, ~i) sm, bocală^[2] sf / Pl: ~e / E: ger Pokal, srb bocal] 1 Vas de sticlă, de metal, de lut etc., cu deschizătură largă, de diferite forme și mărimi, de obicei cu picior, folosit mai ales pentru băut Vz cupă, pahar, potir. 2 (Udp „de”) Conținut al unui pocal (1). 3 (Reg; îf bocală) Butoiaș folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor.

POCAL, pocale, s. n. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut. ♦ Conținutul unui pocal. [Pl. și: pocaluri. – Var.: bocal s. n.] – Din germ. Pokal, scr. bokal.

POCAL, pocale, s. n. Pahar mare, cană; bocal. Erau trecătorii deoparte, la masa lor de belșug, cu pocale de aur și tipsii de argint, C. PETRESCU, R. DR. 3.

POCAL ~e n. 1) Pahar mare (de metal, de sticlă etc.) cu gura largă, din care se bea, mai ales, vin. 2) Conținutul unui astfel de pahar. [Pl. și pocaluri] /<germ. Pocal, sb. bocal

pocal n. pahar: fiarbă vinul ’n cupe, spumege pocalul EM.

bocal sn vz pocal

bucal¹ sn vz bocal^[1]

bocal s.n. v. pocal.

pocal s. n., pl. pocale

pocal s. n., pl. pocale

pocal s. n., pl. pocale/pocaluri

POCAL s. (înv., în Mold.) coboc. (Bea vinul din ~.)

POCAL s. (înv., în Mold.) coboc. (Bea vinul din ~.)

Inter pocula (lat. „Între pocale”) – Expresie folosită spre a exprima în mod literar: la băutură. Autorul ei: poetul satiric latin Persius (Satira I, versul 30). LIT.