12 definiții pentru pocal bocal (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pocal sn [At: ȚICHINDEAL, F: 167/19 / V: (reg) bocai, bo~ (Pl: ~uri, ~i) sm, boca sf / Pl: ~e / E: ger Pokal, srb bocal] 1 Vas de sticlă, de metal, de lut etc., cu deschizătură largă, de diferite forme și mărimi, de obicei cu picior, folosit mai ales pentru băut Vz cupă, pahar, potir. 2 (Udp „de”) Conținut al unui pocal (1). 3 (Reg; îf bocală) Butoiaș folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor.

POCÁL, pocale, s. n. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut. ♦ Conținutul unui pocal. [Pl. și: pocaluri.Var.: bocál s. n.] – Din germ. Pokal, sb. bokal.

POCÁL, pocale, s. n. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut. ♦ Conținutul unui pocal. [Pl. și: pocaluri.Var.: bocál s. n.] – Din germ. Pokal, scr. bokal.

POCÁL, pocale, s. n. Pahar mare, cană; bocal. Erau trecătorii deoparte, la masa lor de belșug, cu pocale de aur și tipsii de argint, C. PETRESCU, R. DR. 3.

POCÁL ~e n. 1) Pahar mare (de metal, de sticlă etc.) cu gura largă, din care se bea, mai ales, vin. 2) Conținutul unui astfel de pahar. [Pl. și pocaluri] /<germ. Pocal, sb. bocal

pocal n. pahar: fiarbă vinul ’n cupe, spumege pocalul EM.

BOCÁL s. n. v. pocal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pocál s. n., pl. pocále/pocáluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POCÁL s. (înv., în Mold.) coboc. (Bea vinul din ~.)

POCAL s. (înv., în Mold.) coboc. (Bea vinul din ~.)

Intrare: pocal
pocal1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocal
  • pocalul
  • pocalu‑
plural
  • pocale
  • pocalele
genitiv-dativ singular
  • pocal
  • pocalului
plural
  • pocale
  • pocalelor
vocativ singular
plural
bocal2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocal
  • bocalul
  • bocalu‑
plural
  • bocale
  • bocalele
genitiv-dativ singular
  • bocal
  • bocalului
plural
  • bocale
  • bocalelor
vocativ singular
plural
bocal1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocal
  • bocalul
  • bocalu‑
plural
  • bocaluri
  • bocalurile
genitiv-dativ singular
  • bocal
  • bocalului
plural
  • bocaluri
  • bocalurilor
vocativ singular
plural
pocal2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocal
  • pocalul
  • pocalu‑
plural
  • pocaluri
  • pocalurile
genitiv-dativ singular
  • pocal
  • pocalului
plural
  • pocaluri
  • pocalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pocal bocal (2)

  • 1. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut.
    surse: DEX '09 sinonime: coboc
    • 1.1. Conținutul unui pocal.
      surse: DEX '09 NODEX
    • 1.2. Pahar mare.
      surse: DLRLC NODEX sinonime: bocal cană (vas) un exemplu
      exemple
      • Erau trecătorii deoparte, la masa lor de belșug, cu pocale de aur și tipsii de argint, C. PETRESCU, R. DR. 3.
        surse: DLRLC

etimologie: