11 definiții pentru buboi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUBÓI, buboaie, s. n. Augmentativ al lui bubă; abces, furuncul. – Bubă + suf. -oi.

BUBÓI, buboaie, s. n. Augmentativ al lui bubă; abces, furuncul. – Bubă + suf. -oi.

bubói sn [At: ȘEZ. VI, 23 / Pl: ~oaie / E: bubă1 + -oi] Bubă mare Si: bubuiag, furnicel, furuncul Cf abces, apostimă.

BUBÓI, buboaie, s. n. Furuncul, abces. Pe ciolănoasele mîini mustesc buboaie ce crapă. TOMA, C. V. 399.

BUBÓI, buboaie, s. n. Furuncul, abces. – Din bubă + suf. -oi.

BUBÓI ~oáie n. pop. (augmentativ de la bubă) Inflamație locală a pielii și a țesutului subcutanat din vecinătate, cu acumulare de puroi; abces; furuncul. /bubă + suf. ~oi

bubóĭ n., pl. oaĭe (d. bubă). Mare bubă purulentă și dureroasă.

buboiu n. bubă mare, inflamatorie și dureroasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: buboi
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buboi
  • buboiul
  • buboiu‑
plural
  • buboaie
  • buboaiele
genitiv-dativ singular
  • buboi
  • buboiului
plural
  • buboaie
  • buboaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buboi

etimologie:

  • Bubă + sufix -oi.
    surse: DEX '98 DEX '09