13 definiții pentru buberic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buberíc sm [At: PANȚU, PL. / V: (reg) ~rnic / Pl: ~ii / E: bg бубрек] Plantă erbacee din familia scrofulariacee, cu flori verzi-măslinii, cu fructe asemănătoare capsulelor, cu miros tare, neplăcut și cu gust acru-amărui Si: (reg) brâncă, firunză- de-bubă-rea, iarba-neagră, poală, urzică-neagră (Scrophularia nodosa).

BUBERÍC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa).Cf. bg. bubrek „rinichi”.

BUBERÍC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa).Cf. bg. bubrek „rinichi”.

BUBERÍC s. m. Plantă erbacee cu tulpina noduroasă la bază, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa).Comp. bg. bubrek.

BUBERÍC ~ci m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu frunze dințate, cu flori brune și verzi, care crește prin locuri umede. /<bulg. bubrek

buberic m. buruiană de bubă rea, cu miros tare, grețos, cu un gust acru și amar (Scrophularia nodosa).

buberíc m. (cp. cu ung. boborék, beșicuță, pin aluz. la poamele capsulare ale acesteĭ plante. C. și cu turc. bübrek, rinichĭ). O plantă puturoasă cu gust acru și amar și care crește pin locurĭ umede (scrofulária nodósa). Odinioară era uzitată în med. – Se numește și frunză de buba cea rea și urzică neagră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buberíc s. m., pl. buberíci

buberíc s. m., pl. buberíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUBERÍC s. (BOT.; Scrophularia nodosa) (rar) scrofulare, (reg.) brâncă, poală, frunză-de-bubă-rea, iarbă-neagră, urzică-neagră.

BUBERIC s. (BOT.; Scrophularia nodosa) (rar) scrofulare, (reg.) brîncă, poală, frunză-de-bubă-rea, iarbă-neagră, urzică-neagră.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

buberíc (-ci), s. m. – Buruiană-de-bubă, Scrophularia nodosa. Bg. bubrek „rinichi” (DAR).

Intrare: buberic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buberic
  • bubericul
  • bubericu‑
plural
  • buberici
  • bubericii
genitiv-dativ singular
  • buberic
  • bubericului
plural
  • buberici
  • bubericilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buberic nodosa scrophularia

  • 1. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: brâncă (boală, plantă)

etimologie: