2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bruna vt [At: LTR / Pzi: ~nez / E: fr brunir] A acoperi chimic o piesă de metal cu un strat de oxizi de culoare închisă pentru a o feri de coroziune.

BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare închisă pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. (Cu privire la fier sau oțel) A acoperi, pe cale chimică, cu un strat de oxizi, cu scopul de a-l proteja împotriva acțiunii dăunătoare a aerului, a apei sau a soluțiilor saline. (Refl. pas.) Armamentul portativ se brunează de obicei pe toate suprafețele exterioare.

BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică oțelul sau fierul cu un strat de oxizi, pentru a le feri de coroziune. – Fr. brunir.

BRUNÁ vb. I. tr. (Tehn.) A acoperi pe cale chimică oțelul sau fierul cu un strat de oxizi împotriva coroziunii. [< fr. brunir].

BRUNÁ vb. tr. a acoperi oțelul, cuprul cu un strat de oxizi împotriva coroziunii. (< fr. brunir)

A BRUNÁ ~éz tranz. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subțire de oxizi de culoare brună (pentru a proteja de coroziune). /<fr. brunir

brun, brúnă [At: NEGRUZZI, S. I, 327 / Pl: ~i, ~e / E: fr brun] 1 a Cafeniu închis. 2 sn Culoare cafenie închisă. 3 a (D. oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru.

BRUN, -Ă, bruni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cafeniu-închis. 2. S. n. Culoare brună (1). 3 (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

BRUN, -Ă, bruni, -e, adj. 1. Cafeniu-închis. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cafeniu-închis. 2. (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

BRUN, -Ă, bruni, -e, adj. 1. Cafeniu-închis. Codrule... Eu văd numai pete roșii-brune. Dar jalea vestitelor oști Doar tu o poți spune. BENIUC, V. 97. ◊ (Poetic) Și la vîntul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele din creștet aiurind și jalnic sună. EMINESCU, O. I 44. 2. (Despre oameni) Cu părul negru și (mai ales) cu tenul negricios; brunet, oacheș. Nu le-ar putea cineva deosebi dacă... n-ar fi una brună și alta blondă. NEGRUZZI, S.I 327.

BRUN, -Ă, bruni, -e, adj. 1. Cafeniu-închis. 2. (Despre oameni) Cu părul negru și cu tenul negricios; oacheș. – Fr. brun.

BRUN, -Ă adj., s.n. Cafeniu-închis. // adj., s.m. și f. (Om) cu părul negru, cu ten negricios; brunet, oacheș. [< it. bruno, fr. brun].

BRUN, -Ă I. adj., s. n. (de) culoare cafeniu-închis. II. adj., s. m. f. (om) cu părul negru și ten negricios; brunet, oacheș. (< fr. brun)

brun-roșiétic, -ă adj. Nuanță de maron ◊ „Începând cu 1969, anul când au apărut primele simptome ale catastrofalei secete din Africa, în America Centrală și de Nord au fost înregistrate particule de praf brun-roșietic de proveniență sahariană – fenomen pus în legătură de către specialiști cu serioase perturbări climatice.” Sc. 29 XII 74 p. 5 (din brun + roșietic)

BRUN2 ~ă (~i, ~e) 1) Care este de culoare cafenie-închisă. 2) (despre persoane) Care are tenul și părul întunecat; negricios; smead; smolit. /<fr. brun

brun a. 1. de coloare galbenă închisă bătând în negru; 2. cu părul brun.

*brun, -ă adj. (fr. brun, it. bruno, d. vgerm. brun, ngerm. braun). Cafeniŭ bătînd în negru. Cu ochiĭ brunĭ (căpriĭ saŭ negri), oacheș. Subst. Om oacheș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

arată toate definițiile

Intrare: bruna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruna
  • brunare
  • brunat
  • brunatu‑
  • brunând
  • brunându‑
singular plural
  • brunea
  • brunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brunez
(să)
  • brunez
  • brunam
  • brunai
  • brunasem
a II-a (tu)
  • brunezi
(să)
  • brunezi
  • brunai
  • brunași
  • brunaseși
a III-a (el, ea)
  • brunea
(să)
  • bruneze
  • bruna
  • brună
  • brunase
plural I (noi)
  • brunăm
(să)
  • brunăm
  • brunam
  • brunarăm
  • brunaserăm
  • brunasem
a II-a (voi)
  • brunați
(să)
  • brunați
  • brunați
  • brunarăți
  • brunaserăți
  • brunaseți
a III-a (ei, ele)
  • brunea
(să)
  • bruneze
  • brunau
  • bruna
  • brunaseră
Intrare: brun (adj.)
brun1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brun
  • brunul
  • brunu‑
  • bru
  • bruna
plural
  • bruni
  • brunii
  • brune
  • brunele
genitiv-dativ singular
  • brun
  • brunului
  • brune
  • brunei
plural
  • bruni
  • brunilor
  • brune
  • brunelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bruna

  • 1. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv Armamentul portativ se brunează de obicei pe toate suprafețele exterioare.
      surse: DLRLC

etimologie:

brun (adj.)

  • 1. Cafeniu-închis.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Codrule... Eu văd numai pete roșii-brune. Dar jalea vestitelor oști Doar tu o poți spune. BENIUC, V. 97.
      surse: DLRLC
    • poetic Și la vîntul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele din creștet aiurind și jalnic sună. EMINESCU, O. I 44.
      surse: DLRLC
  • 2. (și) substantivat (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: brunet, -ă oacheș smead smolit antonime: blond un exemplu
    exemple
    • Nu le-ar putea cineva deosebi dacă... n-ar fi una brună și alta blondă. NEGRUZZI, S. I 327.
      surse: DLRLC

etimologie: