2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bronzare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: bronza] 1 Acoperirea cu o pojghiță de bronz sau cu ceva care imită bronzul Si: bronzat (1), bronzaj (1). 2 Colorare în bronz (4) a unui obiect Si: bronzat1 (2), bronzaj (2). 3 (D. piele) Culoare arămie în urma expunerii la soare Si: bronzat1 (3).

BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza.V. bronza.

BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza.V. bronza.

BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (s e) bronza. 1. Acoperirea unui obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Pîrlire, înnegrire a pielii (sub acțiunea soarelui, a vîntului etc.).

BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza.

BRONZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) bronza și rezultatul ei; bronzaj. [< bronza].

bronza vt [At: DA / Pzi: ~ zéz / E: bronz + -a] 1 A acoperi cu o pojghiță de bronz sau de ceva care imită bronzul. 2 A da unui obiect culoarea bronzului. 3 (D. piele) A căpăta culoarea bronzului în urma expunerii la soare.

BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

BRONZÁ, bronzez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre soare, vînt; cu privire la piele, p. ext. la persoane) A înnegri, a pîrli, a arde (făcînd să capete o culoare arămie, ca a bronzului oxidat). L-a bronzat soarele și vîntul.În mijlocul unei vii frumoase, un om puternic și sănătos, ars de soare și bronzat de toate vînturile. ANGHEL, PR. 56.

BRONZÁ, bronzez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre soare, vânt) A pârli, a înnegri, a arde pielea corpului omenesc. ◊ Refl. S-a bronzat la plajă.Fr. bronzer.

BRONZÁ vb. I. 1. tr. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz (un obiect etc.) 2. tr., refl. A (se) pârli, a (se) înnegri, a (se) colora (la piele) ca bronzul. [Cf. fr. bronzer, it. bronzare].

BRONZÁ vb. I. tr. 1. a acoperi cu un strat de (vopsea de) bronz. 2. a da pieilor tăbăcite un reflex metalic (cu coloranți bazici). II. tr., refl. (despre oameni) a (se) pârli, a (se) înnegri (de soare, de vânt etc.). (< fr. bronzer)

A SE BRONZÁ mă ~éz intranz. A se înnegri la soare; a se pârli. /<fr. bronzer

A BRONZÁ ~éz tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subțire de bronz; a spoi cu bronz. 2) A face să se bronzeze; a pârli; a înnegri. /<fr. bronzer

*bronzéz v. tr. (fr. bronzer). Acoper cu o culoare ca de bronz oxidat. Fig. Pîrlesc: soarele bronzează fața.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bronzáre s. f., g.-d. art. bronzắrii; pl. bronzắri

bronzáre s. f., g.-d. art. bronzării; pl. bronzări

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzá vb., ind. prez. 1 sg. bronzéz, 3 sg. și pl. bronzeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRONZÁRE s. înnegrire, pârlire, prăjire. (~ cuiva la soare.)

arată toate definițiile

Intrare: bronzare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bronzare
  • bronzarea
plural
  • bronzări
  • bronzările
genitiv-dativ singular
  • bronzări
  • bronzării
plural
  • bronzări
  • bronzărilor
vocativ singular
plural
Intrare: bronza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bronza
  • bronzare
  • bronzat
  • bronzatu‑
  • bronzând
  • bronzându‑
singular plural
  • bronzea
  • bronzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bronzez
(să)
  • bronzez
  • bronzam
  • bronzai
  • bronzasem
a II-a (tu)
  • bronzezi
(să)
  • bronzezi
  • bronzai
  • bronzași
  • bronzaseși
a III-a (el, ea)
  • bronzea
(să)
  • bronzeze
  • bronza
  • bronză
  • bronzase
plural I (noi)
  • bronzăm
(să)
  • bronzăm
  • bronzam
  • bronzarăm
  • bronzaserăm
  • bronzasem
a II-a (voi)
  • bronzați
(să)
  • bronzați
  • bronzați
  • bronzarăți
  • bronzaserăți
  • bronzaseți
a III-a (ei, ele)
  • bronzea
(să)
  • bronzeze
  • bronzau
  • bronza
  • bronzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bronzare

  • 1. Faptul de a (se) bronza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bronzaj
    • 1.1. Acoperirea unui obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Pârlire, înnegrire a pielii (sub acțiunea soarelui, a vântului etc.).

etimologie:

  • vezi bronza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

bronza

  • 1. tranzitiv A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. tranzitiv A da pieilor tăbăcite un reflex metalic (cu coloranți bazici).
    surse: MDN '00
  • 3. tranzitiv reflexiv A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: arde colora pârli înnegri 2 exemple
    exemple
    • L-a bronzat soarele și vântul.
      surse: DLRLC
    • În mijlocul unei vii frumoase, un om puternic și sănătos, ars de soare și bronzat de toate vînturile. ANGHEL, PR. 56.
      surse: DLRLC

etimologie: