13 definiții pentru brontozaur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brontozáur sm [At: BOGZA, C.O. 46 / P: ~za-ur / Pl: ~i / E: fr brontosaure] Reptilă uriașă, din ordinul dinozaurilor, cu capul mic, cu gâtul foarte lung, cu picioare scurte, cilindrice, terminate cu câte cinci degete, care a trăit în era secundară.

BRONTOZÁUR, brontozauri, s. m. Gen de reptile uriașe din ordinul dinozaurienilor, cu capul mic, cu gâtul foarte lung, cu picioarele scurte, cilindrice, terminate cu câte cinci degete, care a trăit în era secundară (Brontosaurus). – Din germ. Brontosaurus, fr. brontosaure.

BRONTOZÁUR, brontozauri, s. m. Gen de reptile uriașe din ordinul dinozaurienilor, cu capul mic, cu gâtul foarte lung, cu picioarele scurte, cilindrice, terminate cu câte cinci degete, care a trăit în era secundară. – Din germ. Brontosaurus, fr. brontosaure.

BRONTOZAÚR, brontozauri, s. m. Reptilă uriașă, din grupa saurienilor, putînd ajunge pînă la lungimea de 25 m, care trăia în era secundară. Vă mai aduceți voi, oare, aminte brontozaurii?pare să spună unul din norii care alunecă pe deasupra pădurilor... Iar ceilalți... își aduc numaidecît aminte, luînd unul după altul înfățișarea cumplită a unor brontozauri. BOGZA, C. O. 46.

BRONTOZÁUR, brontozauri, s. m. Reptilă uriașă, din grupa saurienilor, care a trăit în era secundară. – Germ. Brontosaurus (fr. brontosaure).

BRONTOZÁUR s.m. Reptilă sauriană uriașă din era secundară, cu gâtul și coada foarte lungi, iar capul foarte mic. [< fr. brontosaure, cf. gr. bronte – tunet, sauros – șopârlă].

BRONTOZÁUR s. m. dinozaurian uriaș, cu capul mic și gâtul foarte lung. (< germ. Broutosaurus, fr. brontosaure)

BRONTOZÁUR ~i m. Reptilă gigantică din era secundară. [Sil. -za-ur] /<germ. Brontosaurus, fr. brontosaure


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brontozáur (-za-ur) s. m., pl. brontozáuri

brontozáur s. m. (sil. -za-ur), pl. brontozáuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BRONTO- „tunet, trăsnet; înfricoșător”. ◊ gr. bronte „trăsnet” > fr. bronto-, germ. id., engl. id. > rom. bronto-.~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică față de trăsnete; ~graf (v. -graf), s. n., aparat care înregistrează tunetele; ~logie (v. -logie1), s. f., parte a meteorologiei care tratează despre tunete; ~zaur (v. -zaur), s. m., reptilă jurasică uriașă din ordinul dinozaurienilor erbivori, cu capul mic și cu gîtul foarte lung.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRONTOZÁUR (< fr. {i}; {s} gr. bronte „tunet” + saura „șopîrlă”) s. m. Reptilă mezozoică din ordinul dinozaurienilor, cu corpul mare (25-30 m), greu (3,5 t), capul foarte mic, coada foarte lungă și membrele anterioare mai scurte decît cele posterioare. Fosilă caracteristică pentru Jurasicul superior și Cretacicul inferior din America de Nord (Brontosaurus).

Intrare: brontozaur
brontozaur substantiv masculin
  • silabație: -za-ur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brontozaur
  • brontozaurul
  • brontozauru‑
plural
  • brontozauri
  • brontozaurii
genitiv-dativ singular
  • brontozaur
  • brontozaurului
plural
  • brontozauri
  • brontozaurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brontozaur

  • 1. Gen de reptile uriașe din ordinul dinozaurienilor, cu capul mic, cu gâtul foarte lung, cu picioarele scurte, cilindrice, terminate cu câte cinci degete, care a trăit în era secundară (Brontosaurus).
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Vă mai aduceți voi, oare, aminte brontozaurii? – pare să spună unul din norii care alunecă pe deasupra pădurilor... Iar ceilalți... își aduc numaidecît aminte, luînd unul după altul înfățișarea cumplită a unor brontozauri. BOGZA, C. O. 46.
      surse: DLRLC

etimologie: