12 definiții pentru broboană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

broboánă sf [At: BIBLIA (1688), 30 / V: (îvp) bob~, burb~, burbană / Pl: ~ne / E: bg брьбона] 1 Boabă. 2 Picătură mare (de sudoare). 3 (Bot; reg) Zgrăbunță (Lapsanci communis).

BROBOÁNĂ, broboane, s. f. 1. Picătură mare (de sudoare). 2. (Pop.) Bubuliță, zgrăbunță. – Cf. bg. brăbonka.

BROBOÁNĂ, broboane, s. f. 1. Picătură mare (de sudoare). 2. (Pop.) Bubuliță, zgrăbunță. – Cf. bg. brăbonka.

BROBOÁNĂ, broboane, s. f. (Mai ales la pl.; de obicei cu determinarea «de sudoare») Picătură mare de sudoare. Broboane de sudoare rece i se înșiruiau pe frunte. DUMITRIU, B. F. 159. În dreptul lui Duman doarme plugarul, cu fața arsă, bătut de razele fierbinți ale soarelui, ale căror împunsături îi scot broboane de sudoare. GÎRLEANU, L. 39. Văd aievea pe Ileana culcată-n pat cu părul despletit, albă cum ii varul, cu ochii ca sticla duși în fundul capului, fără o rază de viață broboane mari de sudoare pe frunte. CARAGIALE, S. 115.

BROBOÁNĂ, broboane, s. f. 1. Picătură mare de sudoare. 2. (Pop.) Bubuliță, bășicuță. – Comp. bg. brăbonka.

BROBOÁNĂ ~e f. Picătură mare (de sudoare). [Sil. -boa-nă] /<bulg. brăbonka

BROBOANĂ s. f. (ȚR) Boabă, bobiță. Să iai strugurii și-i pune să să zvinteaze la soare 4-5 zile, curățind broboanele ceale putrede. CM, 53v. Să aseamănă ca borboana de strugure. MD1, 150r: cf. BIBLIA (1688); ANTIM. Variante: borboană (BIBLIA 1688; MD1, 150r). Etimologie: bg. brăbonka. Cf. boambă. substantiv feminin

broboană f. 1. boabă mare; 2. picătură: broboană de sudoare; 3. (burboană) agrișă sau coacăză roșie. [Origină necunoscută].

broboánă și borboánă (oa dift.) f., pl. e (rudă cu boabă,bobiță, ca cocolesc față de corolesc. și cu bg. bobonka, brŭbonka, bărbonka și dial. brobonka, id.; rut. bulĭbanka, beșică de apă). V. bobîrnac. Bobiță, grăuncĭor: acest geam nu e neted ci are broboane. Bubuliță. Picătură, bobiță: broboane de sudoare pe frunte. Trans. Agrișă. – Și burboană și brobință. V. zdroboneț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

broboánă s. f., g.-d. art. broboánei; pl. broboáne

broboánă s. f., g.-d. art. broboánei; pl. broboáne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

broboánă (broboáne), s. f.1. Boabă, bacă. – 2. (Trans.) Coacăză. – Var. borboană, burboană, brobonea. Bg. *brŭbona, de la brŭbonka (Weingand, Jb, XV, 168); brobință, s. f. (boabă; cocoloș, cheag); brobonac, s. m. (pietricică); desbroboni, vb. (a dezghioca, a culege boabele de struguri de pe ciorchine); (îm)brobona, vb. (a picura).

Intrare: broboană
broboană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • broboa
  • broboana
plural
  • broboane
  • broboanele
genitiv-dativ singular
  • broboane
  • broboanei
plural
  • broboane
  • broboanelor
vocativ singular
plural

broboană

  • 1. Picătură mare (de sudoare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Broboane de sudoare rece i se înșiruiau pe frunte. DUMITRIU, B. F. 159.
      surse: DLRLC
    • În dreptul lui Duman doarme plugarul, cu fața arsă, bătut de razele fierbinți ale soarelui, ale căror împunsături îi scot broboane de sudoare. GÎRLEANU, L. 39.
      surse: DLRLC
    • Văd aievea pe Ileana culcată-n pat cu părul despletit, albă cum îi varul, cu ochii ca sticla duși în fundul capului, fără o rază de viață – broboane mari de sudoare pe frunte. CARAGIALE, S. 115.
      surse: DLRLC

etimologie: