AGRIȘ, agriși, s. m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze lobate și cu fructe comestibile, care crește spontan în regiunile de munte. (Ribes uva-crispa). – Din magh. egres.

COACĂZ, coacăzi, s. m. Arbust cu frunze formate din cinci lobi, cu flori galbene-verzui dispuse în ciorchini, cultivat pentru fructele sale comestibile (Ribes rubrum). – Din coacăză (derivat regresiv).

PĂLTIOR, păltiori, s. m. 1. (Pop.) Păltinaș. 2. Coacăz sălbatic, cu fructe roșii și acre; pomușoară (Ribes petraeum). [Pr.: -ti-or] – Paltin + suf. -ior.

AGRIȘ ~i m. Arbust cu ramuri ghimpoase și cu fructe comestibile dulci-acrișoare, de culoare verde-gălbuie. [Sil. a-griș] /<ung. egres

COACĂZ ~i m. Arbust, ramificat de la bază, cu flori galbene-verzi, cultivat pentru fructele lui în formă de bobițe mici roșii, negre sau galbene, dispuse în ciorchini. [Sil. coa-căz] /Din coacăză

!agriș (plantă) (desp. a-griș) s. m., pl. agriși

agriș s. m. (sil. -griș), pl. agriși

coacăz s. m., pl. coacăzi

păltior s. m. (sil. -ti-or), pl. păltiori

AGRIȘ s. (BOT.; Ribes uva-crispa) (reg.) pomușoară, rezachie, rișiță, struguri-spinoși (pl.).

COACĂZ s. (BOT.) 1. (Ribes rubrum) (reg.) păltinele (pl.), ribizli, rișiță, rozinchin, agriș-roșu, (Mold. și Bucov.) pomușoară, (prin Bucov. și Mold.) smorodin. 2. coacăz-de-munte v. merișor.

PĂLTIOR s. v. păltinaș.

PĂLTIOR s. (BOT.; Ribes petraeum) (reg.) păltinaș, pomușoară, coacăz-de-munte.

agriș (-și), s. m. – Arbust cu fructe comestibile. – Var. (Trans.) agrișe, aghireașe. Mag. egres (DAR; Gáldi, Dict., 82), care îl derivă din germ. med. agras (< v. fr. aigras < lat. *acrus, cf. acru). De remarcat că *acrus s-a contaminat probabil, din epoca lat., cu agrestis, și că de la „agrest” a ajuns să însemne „strugure verde”, cf. it. agresto, sp. agraz. Din it. cuvîntul a ajuns, cu sensul de „arbust cu fructe comestibile”, în sl. agres, ceh. agrest, pol. agrest (Berneker 25). Accentul rom. (agriș) arată că nu poate fi vorba de un etimon sl., și că trebuie plecat de la mag. Totuși, var. dovedesc și existența unui prototip sl., fără a părea probabilă o der. directă din lat. (cf. REW 92, și Meillet, s. v. ager). Tot din it. provin alb. grestë, sb. greš, ogrešta, (Miklosich, Fremdw., 73), rus. agrus, dar cu sensul de „strugure verde”. – Der. agrișe, s. f. (fructul agrișului).

agriș, agriși, (agrișar), s.m. Arbust cu ramuri spinoase și fructe comestibile, dulci-acrișoare (Ribes grossularia): „Noi am avut un rând de agrișari...” (Bilțiu, 1999: 134); bobiță. ■ (top.) Agriș, fânațe în Vadul Izei. ■ (onom.) Agrișan, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. egres „agriș” (DEX, DER).

RIBES L., COACĂZI, fam. Saxifragaceae. Gen originar din America, Asia, Europa, cca 148 specii de arbuști, mai rar cu spini pe tulpini și lujeri, deseori se exfoliază. Frunze simple, palmat-lobate, pețiolate, așezate altern sau în fascicule, pe ramurile fructifere, crenate sau crestate. Flori mici, verzi, galbene, albe sau roșii (4-5 sepale, mai mari decît petalele, verzi sau colorate, dispuse campanulat sau în formă de cupă, 4-5 petale mici, 4-5 stamine, ovar cu o lojă, 2 stile libere sau concrescute), dispuse în raceme, rar solitare, hermafrodite, rar unisexuat-dioice. Fruct, bacă cu multe semințe.