9 definiții pentru briofită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

briofítă sf [At: DEX / P: bri-o~ / Pl: ~te / E: fr bryophytes] 1 (Lpl) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze, răspândite de obicei în locuri umede. 2 Plantă care face parte din încrengătura briofitelor (1).

BRIOFÍTĂ, briofite, s. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze cu structură foarte simplă, răspândite de obicei în locuri umede; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: bri-o-] – Din fr. bryophyte.

BRIOFÍTĂ, briofite, s. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze, răspândite de obicei în locuri umede; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: bri-o-] – Din fr. bryophytea.

BRIOFÍTE s.f.pl. Încrengătură de plante cu corpul diferențiat în tulpini și frunze, al căror prototip este mușchiul; (la sg.) plantă din această încrengătură. [Sg. briofită, pron. bri-o-. / < fr. bryophytes, cf. gr. bryon – mușchi, phyton – plantă].

BRIOFÍTE s. f. pl. încrengătură de plante având corpul diferențiat în tulpină și frunze, cu structură foarte simplă: mușchiul; muscinee. (< fr. bryophytes)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

briofítă (bri-o-) s. f., g.-d. art. briofítei; pl. briofíte corectată

briofítă s. f. (sil. bri-o-), pl. briofíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRIOFÍTĂ s. (BOT.) mușchi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BRIO- „mușchi de pămînt”. ◊ gr. bryon „mușchi” > fr. bryo-, germ. id., engl. id. > rom. brio-.~fil (v. -fil1), adj., care trăiește pe mușchi; ~fite (v. -fit), s. f. pl., încrengătură de plante cu corpul diferențiat în rizoizi, tulpină și frunze, cu structură foarte simplă, al căror tip este mușchiul; ~id (v. -id), adj., asemănător cu mușchiul de pămînt; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în briologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul mușchilor de pămînt; ~spor (v. -spor), s. m., celulă reproducătoare asexuată specifică briofitelor; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clasă de mici nevertebrate acvatice, care trăiesc în colonii fixate pe fundul apei, avînd aspect de mușchi de pămînt.

Intrare: briofită
briofită substantiv feminin
  • silabație: bri-o-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • briofi
  • briofita
plural
  • briofite
  • briofitele
genitiv-dativ singular
  • briofite
  • briofitei
plural
  • briofite
  • briofitelor
vocativ singular
plural

briofită

  • 1. (la) plural Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze cu structură foarte simplă, răspândite de obicei în locuri umede.
    surse: DEX '09 DN sinonime: muscinee mușchi (plantă)
    • 1.1. (la) singular Plantă care face parte din această încrengătură.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: