briofită s.f. (bot.; la pl.) Încrengătură de plante avînd corpul redus la un tal sau diferențiat în rizoizi, în tulpini și frunze, răspîndită, de obicei, în locuri umede; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură; muscinee; mușchi. • sil. bri-o-. pl. -e. /<fr. bryophyte; cf. gr. βρύον „mușchi”, φυτόν „plantă”.