briliantină sf vz briantină

briliantină s.f. v. briantină.

*BRILIANTINĂ (pl. -ne) sf. ☠ Un fel de uleiu cu care se unge barba sau mustățile ca să le facă să lucească [fr.].

BRILIANTINĂ s.f. v. briantină.

briliantină f. 1. praf pentru curățitul metalelor și al sticlelor; 2. un fel de cosmetic compus din uleiu de ricin, glicerină și spirt.

BRIANTINĂ s. f. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului. [Pr.: bri-an-. – Var.: briliantină s. f.] – Din fr. brillantine.

BRILIANTIN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.

briantină sf [At: DA / V: brilian~, brilan~ / Pl: ~ne / E: fr brillantine] 1 Produs cosmetic pentru ungerea părului. 2 (Înv) Praf mineral cu care se curăță vasele de aramă.

brilantină sf vz briantină

briliantin, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 365 / Pl: ~i, ~e / E: briliant + -in] (Înv) Care strălucește ca briliantul.

briantină s.f. Produs cosmetic (uleios, lichid sau de consistența unei paste), parfumat, folosit pentru a da luciu părului. • sil. bri-an-. și briliantină s.f. /<fr. brillantine.

briliantin, -ă adj. (înv.) Care strălucește ca briliantul. Pudră briliantină. • sil. -li-an-. pl. -i, -e. /briliant + -in.

*BRILIANTIN adj. Care strălucește ca briliantul: Pe ’nfloritul ei obraz Luce-o rouă ~ă (ALECS.).

BRIANTINĂ s. f. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului. [Pr.: bri-an- – Var.: briliantină s. f.] – Din fr. brillantine.

BRILIANTIN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1).[Pr.: -li-an-] – Din briliant.

BRIANTINĂ s. f. Produs cosmetic lichid său în formă de pastă, parfumat, preparat din uleiuri sau grăsimi, care se întrebuințează la îngrijirea părului. – Pronunțat: bri-an-. – Variantă: briliantină (DUMITRIU, V. L. 78) s. f.

BRILIANTIN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Învechit) Care strălucește ca briliantul. Pe-nfloritul ei obraz Luce-o rouă briliantină. ALECSANDRI, P. A. 191. – Pronunțat: -li-an-.

BRIANTINĂ s. f. Produs cosmetic uleios, care servește la îngrijirea părului. [Var.: briliantină s. f.] – Fr. brillantine.

BRILIANTIN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul. – Din briliant¹.

BRIANTINĂ s.f. Preparat cosmetic uleios și parfumat, întrebuințat la îngrijirea părului. [Pron. bri-an-, var. briliantină s.f. / < fr. brillantine].

BRIANTINĂ s. f. preparat cosmetic uleios și parfumat, folosit la îngrijirea părului. (< fr. brillantine)

BRIANTINĂ ~e f. Produs cosmetic uleios și parfumat, folosit pentru a da strălucire părului. [G.-D. briantinei; Sil. bri-an-] /<fr. brillantine

BRILIANTIN ~ă (~i, ~e) înv. Care are strălucire de diamant; strălucitor ca diamantul. [Sil. -li-an-] /Din briliant

briliantin a. ca briliantul; pudră briliantină; fig. luce o rouă briliantină AL.

*brilantínă f., pl. e (fr. brillantin). Un fel de praf orĭ de unsoare de curățat metalele. Un fel de cozmetic de păr (compus din uleĭ, ricin, glicerină și spirt). – Fals brilĭantină.

briantină (desp. bri-an-) s. f., g.-d. art. briantinei

briliantin (înv.) (desp. -li-an-) adj. m., pl. briliantini; f. briliantină, pl. briliantine

briantină (bri-an-) s. f., g.-d. art. briantinei

briliantin (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantini; f. briliantină, pl. briliantine

briantină s. f. (sil. bri-an-), g.-d. art. briantinei

briliantin adj. m. (sil. -li-an-), pl. briliantini; f. sg. briliantină, pl. briliantine

briantină (i-a)