2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRILIANTÍNĂ s. f. v. briantină.

BRILIANTÍNĂ s. f. v. briantină.

BRILIANTÍNĂ s. f. v. briantină.

BRILIANTÍNĂ s. f. v. briantină.

briliantínă sf vz briantină

BRILIANTÍNĂ s.f. v. briantină.

briliantină f. 1. praf pentru curățitul metalelor și al sticlelor; 2. un fel de cosmetic compus din uleiu de ricin, glicerină și spirt.

BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului. [Pr.: bri-an-.Var.: briliantină s. f.] – Din fr. brillantine.

BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.

briantínă sf [At: DA / V: brilian~, brilan~ / Pl: ~ne / E: fr brillantine] 1 Produs cosmetic pentru ungerea părului. 2 (Înv) Praf mineral cu care se curăță vasele de aramă.

briliantín, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 365 / Pl: ~i, ~e / E: briliant + -in] (Înv) Care strălucește ca briliantul.

BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului. [Pr.: bri-an-Var.: briliantínă s. f.] – Din fr. brillantine.

BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1).[Pr.: -li-an-] – Din briliant.

BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic lichid său în formă de pastă, parfumat, preparat din uleiuri sau grăsimi, care se întrebuințează la îngrijirea părului. – Pronunțat: bri-an-. – Variantă: briliantínă (DUMITRIU, V. L. 78) s. f.

BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Învechit) Care strălucește ca briliantul. Pe-nfloritul ei obraz Luce-o rouă briliantină. ALECSANDRI, P. A. 191. – Pronunțat: -li-an-.

BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic uleios, care servește la îngrijirea părului. [Var.: briliantínă s. f.] – Fr. brillantine.

BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul. – Din briliant1.

BRIANTÍNĂ s.f. Preparat cosmetic uleios și parfumat, întrebuințat la îngrijirea părului. [Pron. bri-an-, var. briliantină s.f. / < fr. brillantine].

BRIANTÍNĂ s. f. preparat cosmetic uleios și parfumat, folosit la îngrijirea părului. (< fr. brillantine)

BRIANTÍNĂ ~e f. Produs cosmetic uleios și parfumat, folosit pentru a da strălucire părului. [G.-D. briantinei; Sil. bri-an-] /<fr. brillantine

BRILIANTÍN ~ă (~i, ~e) înv. Care are strălucire de diamant; strălucitor ca diamantul. [Sil. -li-an-] /Din briliant

briliantin a. ca briliantul; pudră briliantină; fig. luce o rouă briliantină AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

briantínă (bri-an-) s. f., g.-d. art. briantínei

arată toate definițiile

Intrare: briantină
briantină substantiv feminin
  • silabație: bri-an-
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brianti
  • briantina
plural
  • briantine
  • briantinele
genitiv-dativ singular
  • briantine
  • briantinei
plural
  • briantine
  • briantinelor
vocativ singular
plural
briliantină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brilianti
  • briliantina
plural
  • briliantine
  • briliantinele
genitiv-dativ singular
  • briliantine
  • briliantinei
plural
  • briliantine
  • briliantinelor
vocativ singular
plural
Intrare: briliantin
briliantin adjectiv
  • silabație: bri-li-an-tin
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • briliantin
  • briliantinul
  • briliantinu‑
  • brilianti
  • briliantina
plural
  • briliantini
  • briliantinii
  • briliantine
  • briliantinele
genitiv-dativ singular
  • briliantin
  • briliantinului
  • briliantine
  • briliantinei
plural
  • briliantini
  • briliantinilor
  • briliantine
  • briliantinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

briantină briliantină

  • 1. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

briliantin

  • 1. învechit Care strălucește ca briliantul.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pe-nfloritul ei obraz Luce-o rouă briliantină. ALECSANDRI, P. A. 191.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • briliant
    surse: DEX '09 DEX '98