briliantínă sf vz briantină

BRILIANTÍNĂ s.f. v. briantină.

briliantină f. 1. praf pentru curățitul metalelor și al sticlelor; 2. un fel de cosmetic compus din uleiu de ricin, glicerină și spirt.

BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului. [Pr.: bri-an-. – Var.: briliantină s. f.] – Din fr. brillantine.

BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.

briantínă sf [At: DA / V: brilian~, brilan~ / Pl: ~ne / E: fr brillantine] 1 Produs cosmetic pentru ungerea părului. 2 (Înv) Praf mineral cu care se curăță vasele de aramă.

briliantín, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 365 / Pl: ~i, ~e / E: briliant + -in] (Înv) Care strălucește ca briliantul.

BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului. [Pr.: bri-an- – Var.: briliantínă s. f.] – Din fr. brillantine.

BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1).[Pr.: -li-an-] – Din briliant.

BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic lichid său în formă de pastă, parfumat, preparat din uleiuri sau grăsimi, care se întrebuințează la îngrijirea părului. – Pronunțat: bri-an-. – Variantă: briliantínă (DUMITRIU, V. L. 78) s. f.

BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Învechit) Care strălucește ca briliantul. Pe-nfloritul ei obraz Luce-o rouă briliantină. ALECSANDRI, P. A. 191. – Pronunțat: -li-an-.

BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic uleios, care servește la îngrijirea părului. [Var.: briliantínă s. f.] – Fr. brillantine.

BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul. – Din briliant¹.

BRIANTÍNĂ s.f. Preparat cosmetic uleios și parfumat, întrebuințat la îngrijirea părului. [Pron. bri-an-, var. briliantină s.f. / < fr. brillantine].

BRIANTÍNĂ s. f. preparat cosmetic uleios și parfumat, folosit la îngrijirea părului. (< fr. brillantine)

BRIANTÍNĂ ~e f. Produs cosmetic uleios și parfumat, folosit pentru a da strălucire părului. [G.-D. briantinei; Sil. bri-an-] /<fr. brillantine

BRILIANTÍN ~ă (~i, ~e) înv. Care are strălucire de diamant; strălucitor ca diamantul. [Sil. -li-an-] /Din briliant

briliantin a. ca briliantul; pudră briliantină; fig. luce o rouă briliantină AL.

briantină (bri-an-) s. f., g.-d. art. briantinei

briliantin (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantini; f. briliantină, pl. briliantine

briantínă s. f. (sil. bri-an-), g.-d. art. briantínei

briliantín adj. m. (sil. -li-an-), pl. briliantíni; f. sg. briliantínă, pl. briliantíne

briantină (i-a)