9 definiții pentru briliantin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.

briliantín, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 365 / Pl: ~i, ~e / E: briliant + -in] (Înv) Care strălucește ca briliantul.

BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1).[Pr.: -li-an-] – Din briliant.

BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Învechit) Care strălucește ca briliantul. Pe-nfloritul ei obraz Luce-o rouă briliantină. ALECSANDRI, P. A. 191. – Pronunțat: -li-an-.

BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul. – Din briliant1.

BRILIANTÍN ~ă (~i, ~e) înv. Care are strălucire de diamant; strălucitor ca diamantul. [Sil. -li-an-] /Din briliant

briliantin a. ca briliantul; pudră briliantină; fig. luce o rouă briliantină AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

briliantín (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantíni; f. briliantínă, pl. briliantíne

briliantín adj. m. (sil. -li-an-), pl. briliantíni; f. sg. briliantínă, pl. briliantíne

Intrare: briliantin
briliantin adjectiv
  • silabație: bri-li-an-tin
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • briliantin
  • briliantinul
  • briliantinu‑
  • brilianti
  • briliantina
plural
  • briliantini
  • briliantinii
  • briliantine
  • briliantinele
genitiv-dativ singular
  • briliantin
  • briliantinului
  • briliantine
  • briliantinei
plural
  • briliantini
  • briliantinilor
  • briliantine
  • briliantinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

briliantin

  • 1. învechit Care strălucește ca briliantul.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pe-nfloritul ei obraz Luce-o rouă briliantină. ALECSANDRI, P. A. 191.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • briliant
    surse: DEX '09 DEX '98