11 definiții pentru briliantin
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRILIANTIN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.
briliantin, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 365 / Pl: ~i, ~e / E: briliant + -in] (Înv) Care strălucește ca briliantul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
briliantin, -ă adj. (înv.) Care strălucește ca briliantul. Pudră briliantină. • sil. -li-an-. pl. -i, -e. /briliant + -in.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRILIANTIN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1).[Pr.: -li-an-] – Din briliant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BRILIANTIN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Învechit) Care strălucește ca briliantul. Pe-nfloritul ei obraz Luce-o rouă briliantină. ALECSANDRI, P. A. 191. – Pronunțat: -li-an-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRILIANTIN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul. – Din briliant1.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BRILIANTIN ~ă (~i, ~e) înv. Care are strălucire de diamant; strălucitor ca diamantul. [Sil. -li-an-] /Din briliant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
briliantin a. ca briliantul; pudră briliantină; fig. luce o rouă briliantină AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
briliantin (înv.) (desp. -li-an-) adj. m., pl. briliantini; f. briliantină, pl. briliantine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
briliantin (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantini; f. briliantină, pl. briliantine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
briliantin adj. m. (sil. -li-an-), pl. briliantini; f. sg. briliantină, pl. briliantine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: bri-li-an-tin
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
briliantin, briliantinăadjectiv
-
- Pe-nfloritul ei obraz Luce-o rouă briliantină. ALECSANDRI, P. A. 191. DLRLC
-
etimologie:
- briliant DEX '09 DEX '98