2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRIȘCÚȚĂ1, brișcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui brișcă1. -Brișcă1 + suf. -uță.

BRIȘCÚȚĂ2, brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Brișcă2 + suf. -uță.

BRIȘCÚȚĂ2, brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Brișcă2 + suf. -uță.

brișcúță2 sf [At: I. NEGRUZZI, S. III, 288 / Pl: ~țe / E: brișcă2 + -uță] 1-2 (Șhp) Brișcă2 mică.

BRIȘCÚȚĂ1, brișcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui brișcă1.Brișcă1 + suf. -uță.

BRIȘCÚȚĂ, brișcuțe, s. f. Diminutiv al lui brișcă2. Holteiașul... tot căuta prin șerpar și ori că nu afla ce căuta, ori că-i era chiar rușine să scoată un cuțitaș copilăresc, o brișcuță... de doi crițari. RETEGANUL, P. IV 73.

BRIȘCÚȚĂ1, brișcuțe, s. f. Diminutiv al lui brișcă1.

BRIȘCÚȚĂ2, brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Din brișcă2 + suf. -uță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brișcúță s. f., g.-d. art. brișcúței; pl. brișcúțe

brișcúță (briceag mic, trăsurică) s. f., g.-d. art. brișcúței; pl. brișcúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRIȘCÚȚĂ s. brișculiță. (O brișcă mică, adică o ~.)

BRIȘCUȚĂ s. brișculiță. (O brișcă mică, adică o ~.)

Intrare: brișcuță (briceag)
brișcuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brișcuță
  • brișcuța
plural
  • brișcuțe
  • brișcuțele
genitiv-dativ singular
  • brișcuțe
  • brișcuței
plural
  • brișcuțe
  • brișcuțelor
vocativ singular
plural
Intrare: brișcuță (trăsură)
brișcuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brișcuță
  • brișcuța
plural
  • brișcuțe
  • brișcuțele
genitiv-dativ singular
  • brișcuțe
  • brișcuței
plural
  • brișcuțe
  • brișcuțelor
vocativ singular
plural

brișcuță (briceag)

  • 1. regional Diminutiv al lui brișcă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Holteiașul... tot căuta prin șerpar și ori că nu afla ce căuta, ori că-i era chiar rușine să scoată un cuțitaș copilăresc, o brișcuță... de doi crițari. RETEGANUL, P. IV 73.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Brișcă + sufix -uță.
    surse: DEX '98

brișcuță (trăsură)

etimologie:

  • Brișcă + sufix -uță.
    surse: DEX '09