Definiția cu ID-ul 1291985:
Arhaisme și regionalisme
brișcuță, brișcuțe, s.f. (reg.) Cuțit mic: „Dar avea o brișcuță la ea, cum purtau atunci” (Bilțiu, 1999: 403). – Din brișcă² + suf. -uță (MDA).
brișcuță, brișcuțe, s.f. (reg.) Cuțit mic: „Dar avea o brișcuță la ea, cum purtau atunci” (Bilțiu, 1999: 403). – Din brișcă² + suf. -uță (MDA).