opțiuni
  • info
10 definiții pentru brișcuță (briceag)

Explicative DEX

BRIȘCUȚĂ1, brișcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui brișcă1. -Brișcă1 + suf. -uță.

brișcuță sf [At: RETEGANUL, P. IV, 73/36-7 / Pl: ~țe / E: brișcă1 + -uță] 1-2 (Șhp) Brișcă1 mică.

brișcuță1 s.f. (reg.) Dim. al lui brișcă1. • pl. -e. /brișcă1 + -uță.

BRIȘCUȚĂ1, brișcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui brișcă1. – Brișcă1 + suf. -uță.

BRIȘCUȚĂ, brișcuțe, s. f. Diminutiv al lui brișcă2. Holteiașul... tot căuta prin șerpar și ori că nu afla ce căuta, ori că-i era chiar rușine să scoată un cuțitaș copilăresc, o brișcuță... de doi crițari. RETEGANUL, P. IV 73.

BRIȘCUȚĂ1, brișcuțe, s. f. Diminutiv al lui brișcă1.

Ortografice DOOM

brișcuță s. f., g.-d. art. brișcuței; pl. brișcuțe

brișcuță s. f., g.-d. art. brișcuței; pl. brișcuțe

brișcuță (briceag mic, trăsurică) s. f., g.-d. art. brișcuței; pl. brișcuțe

Arhaisme și regionalisme

brișcuță, brișcuțe, s.f. (reg.) Cuțit mic: „Dar avea o brișcuță la ea, cum purtau atunci” (Bilțiu, 1999: 403). – Din brișcă² + suf. -uță (MDA).

Intrare: brișcuță (briceag)
brișcuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brișcuță
  • brișcuța
plural
  • brișcuțe
  • brișcuțele
genitiv-dativ singular
  • brișcuțe
  • brișcuței
plural
  • brișcuțe
  • brișcuțelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brișcuță, brișcuțesubstantiv feminin

  • 1. regional Diminutiv al lui brișcă. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Holteiașul... tot căuta prin șerpar și ori că nu afla ce căuta, ori că-i era chiar rușine să scoată un cuțitaș copilăresc, o brișcuță... de doi crițari. RETEGANUL, P. IV 73. DLRLC
etimologie:
  • Brișcă + -uță. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.