10 definiții pentru brișcuță (briceag)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRIȘCUȚĂ1, brișcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui brișcă1. -Brișcă1 + suf. -uță.
brișcuță1 s.f. (reg.) Dim. al lui brișcă1. • pl. -e. /brișcă1 + -uță.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
brișcuță2 s.f. Brișculiță. • pl. -e. /brișcă2 + -uță.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRIȘCUȚĂ1, brișcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui brișcă1. – Brișcă1 + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BRIȘCUȚĂ, brișcuțe, s. f. Diminutiv al lui brișcă2. Holteiașul... tot căuta prin șerpar și ori că nu afla ce căuta, ori că-i era chiar rușine să scoată un cuțitaș copilăresc, o brișcuță... de doi crițari. RETEGANUL, P. IV 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRIȘCUȚĂ1, brișcuțe, s. f. Diminutiv al lui brișcă1.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
brișcuță s. f., g.-d. art. brișcuței; pl. brișcuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
brișcuță s. f., g.-d. art. brișcuței; pl. brișcuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brișcuță (briceag mic, trăsurică) s. f., g.-d. art. brișcuței; pl. brișcuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
brișcuță, brișcuțe, s.f. (reg.) Cuțit mic: „Dar avea o brișcuță la ea, cum purtau atunci” (Bilțiu, 1999: 403). – Din brișcă² + suf. -uță (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
brișcuță, brișcuțesubstantiv feminin
-
- Holteiașul... tot căuta prin șerpar și ori că nu afla ce căuta, ori că-i era chiar rușine să scoată un cuțitaș copilăresc, o brișcuță... de doi crițari. RETEGANUL, P. IV 73. DLRLC
-
etimologie:
- Brișcă + sufix -uță. DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.