4 intrări
30 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (8)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRETON2, -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor2 (1), privitor la bretoni2. ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni2 (1). – Din fr. breton.
BRETON1, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRETON1, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
breton3 [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr breton] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a peninsulei Bretagne din Franța. 3-4 smf, a (Om) originar din Bretagne. 5 smp Populație care locuiește în Bretagne. 6 a Care aparține bretonilor3 (1). 7 a Care aparține bretonilor3 (5). 8 a Privitor la bretoni3 (1). 9 a Privitor la bretoni3 (5). 10 a Care este specific peninsulei Bretagne. 11 a Care este specific bretonilor3 (5). 12 a Care provine din peninsula Bretagne.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
breton2 sn [At: CHEST. II, 274/86 / Pl: ~oane / E: nct] (Reg) Parte a pridvorului bătută cu scânduri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
breton1 sn [At: KLOPȘTOCK, F. 254 / Pl: ~oane / E: fr (à la) bretonne] Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
breton2, -ă adj., s.m., s.f. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a provinciei Bretagne din Franța sau este originară de acolo; (la pl. m.) populație care s-a format în provincia Bretagne, descendentă a vechilor celți, emigrați din Britania; locuitorii provinciei Bretagne. 2 adj. Care aparține provinciei Bretagne sau bretonilor, care se referă la Bretagne sau la bretoni; care este originar din Bretagne. ♦ (subst. f.) Limba indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni. • pl. -i, -e. /<fr. breton.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
breton1 s.n. Păr lăsat pe frunte și tăiat în linie dreaptă. Emilia, cu coada pe spate și cu breton galben pe frunte (IBR.). • pl. -oane. /<fr. [à la] bretonne.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRETON2, -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a peninsulei Bretagne (Franța), descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor2 (1), privitor la bretoni2. 3. S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni2 (1). – Din fr. breton.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BRETON1, (rar) bretoane, s. n. Păr (sau șuviță de păr) lăsat pe frunte, pînă aproape de sprîncene și retezat în linie dreaptă. Se tunde ca la oraș, mai scurt și cu breton. PAS, L. I 81.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRETON2, -Ă, bretoni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bretaniei (provincie din nord-vestul Franței).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRETON, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Fr. [à la] bretonne.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BRETON s.n. Păr lăsat pe frunte și tăiat drept. [< fr. breton].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRETON1 s. n. păr lăsat pe frunte și tăiat drept. (< fr. /à la/ breton)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BRETON2, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bretagne (Franța). ◊ (s. f.) limbă indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni. (< fr. breton)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BRETON1 ~oane n. Păr lăsat pe frunte și retezat scurt în linie dreaptă. /<fr. bretonne
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BRETON2 ~ă (~i, ~e) Care aparține Bretaniei (Franța) sau populației ei; din Bretania. /<fr. breton
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BRETON3 ~ă, ~i, ~e m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bretaniei (Franța) sau este originară din Bretania. /<fr. breton
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*bretón, -ă s. și adj. Din saŭ ca din Bretania. S.n., pl. oane. Forma păruluĭ tăĭat scurt și lăsat pe frunte, cum purtaŭ femeile pe la 1880.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRETONĂ1 f. mai ales art. Limba bretonilor. /<fr. breton
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Bretoni m. pl. vechii locuitori din Wales și din Armorica.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
breton1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. bretoni; adj. f., s. f. bretonă, pl. bretone
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
breton2 (pieptănătură) s. n., pl. bretoane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
breton1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. bretoni; adj. f., s. f. bretonă, pl. bretone
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
breton2 (pieptănătură) s. n., pl. bretoane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
breton (păr lăsat pe frunte) s. n., pl. bretoane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
breton (persoană) s. m., adj. m., pl. bretoni; f. sg. bretonă, g.-d. art. bretonei; pl. bretone
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bretonă (limbă) s. f., g.-d. art. bretonei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bretonă (limbă) s. f., g.-d. art. bretonei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
BRETONĂ s. f. (< fr. breton): limbă celtică din grupul britonic, vorbită de urmașii celților, instalați în secolele V-VII, sub presiunea anglo-saxonilor, în regiunea franceză Bretagne (cunoscută de cei vechi cu numele celtic latinizat Armorica „cea care dă spre mare” – de aici și numele limbii de bretonă armoricană). Din cei aproximativ un milion și jumătate de vorbitori, marea majoritate sunt bilingvi, vorbind și franceza. Până în secolul al X-lea, folosirea limbii bretone era predominantă, moment după care începe să fie înlocuită treptat de franceză până la generalizarea în secolul al XIII-lea. Istoria limbii b. cuprinde trei perioade: vechea bretonă, până în secolul al XII-lea; bretona medie, până în secolul al XVI-lea; bretona modernă, care a început cu reforma ortografică, aplicată în secolul al XVII-lea. Primele atestări de limbă b. datează din secolul al XV-lea (fragmente de romane și poeme). Dependența permanentă a bretonei de civilizația franceză a făcut ca această limbă să-și îngusteze sfera de folosire și să nu se dezvolte o cultură bretonă. B. se predă azi în unele licee și în universitatea din Rennes.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BRETON [brətɔ], André (1896-1966), poet și eseist francez. Teoretician și principalul animator al mișcării suprarealiste („Manifestul suprarealismului”, 1924). Operele sale se disting prin strălucirea verbală, imaginea insolită, simțul cadenței („Nadja”, „Vasele comunicante”, „Dragoste nebună”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
breton, bretonăadjectiv
etimologie:
- breton DEX '09 DEX '98 MDN '00
breton, bretonisubstantiv masculin bretonă, bretonesubstantiv feminin
- 1. Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. DEX '09 DLRLC MDN '00
etimologie:
- breton DEX '09 DEX '98 MDN '00
breton, bretoanesubstantiv neutru
- 1. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Se tunde ca la oraș, mai scurt și cu breton. PAS, L. I 81. DLRLC
-
etimologie:
- [à la] bretonne DEX '09 DEX '98