10 definiții pentru breton (păr)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

breton1 sn [At: KLOPȘTOCK, F. 254 / Pl: ~oane / E: fr (à la) bretonne] Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă.

breton2 sn [At: CHEST. II, 274/86 / Pl: ~oane / E: nct] (Reg) Parte a pridvorului bătută cu scânduri.

BRETÓN1, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne.

BRETÓN1, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne.

BRETÓN1, (rar) bretoane, s. n. Păr (sau șuviță de păr) lăsat pe frunte, pînă aproape de sprîncene și retezat în linie dreaptă. Se tunde ca la oraș, mai scurt și cu breton. PAS, L. I 81.

BRETÓN, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Fr. [à la] bretonne.

BRETÓN s.n. Păr lăsat pe frunte și tăiat drept. [< fr. breton].

BRETÓN1 s. n. păr lăsat pe frunte și tăiat drept. (< fr. /à la/ breton)

BRETÓN1 ~oáne n. Păr lăsat pe frunte și retezat scurt în linie dreaptă. /<fr. bretonne


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bretón2 (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretón (păr lăsat pe frunte) s. n., pl. bretoáne

Intrare: breton (păr)
breton3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • breton
  • bretonul
  • bretonu‑
plural
  • bretoane
  • bretoanele
genitiv-dativ singular
  • breton
  • bretonului
plural
  • bretoane
  • bretoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

breton (păr)

  • 1. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Se tunde ca la oraș, mai scurt și cu breton. PAS, L. I 81.
      surse: DLRLC

etimologie: