opțiuni
  • info

13 definiții pentru breton (păr)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRETON1, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne.

BRETON1, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne.

breton1 sn [At: KLOPȘTOCK, F. 254 / Pl: ~oane / E: fr (à la) bretonne] Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă.

breton2 sn [At: CHEST. II, 274/86 / Pl: ~oane / E: nct] (Reg) Parte a pridvorului bătută cu scânduri.

breton1 s.n. Păr lăsat pe frunte și tăiat în linie dreaptă. Emilia, cu coada pe spate și cu breton galben pe frunte (IBR.). • pl. -oane. /<fr. [à la] bretonne.

breton2, -ă adj., s.m., s.f. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a provinciei Bretagne din Franța sau este originară de acolo; (la pl. m.) populație care s-a format în provincia Bretagne, descendentă a vechilor celți, emigrați din Britania; locuitorii provinciei Bretagne. 2 adj. Care aparține provinciei Bretagne sau bretonilor, care se referă la Bretagne sau la bretoni; care este originar din Bretagne. ♦ (subst. f.) Limba indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni. • pl. -i, -e. /<fr. breton.

BRETON1, (rar) bretoane, s. n. Păr (sau șuviță de păr) lăsat pe frunte, pînă aproape de sprîncene și retezat în linie dreaptă. Se tunde ca la oraș, mai scurt și cu breton. PAS, L. I 81.

BRETON, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Fr. [à la] bretonne.

BRETON s.n. Păr lăsat pe frunte și tăiat drept. [< fr. breton].

BRETON1 s. n. păr lăsat pe frunte și tăiat drept. (< fr. /à la/ breton)

BRETON1 ~oane n. Păr lăsat pe frunte și retezat scurt în linie dreaptă. /<fr. bretonne

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

breton2 (pieptănătură) s. n., pl. bretoane

breton2 (pieptănătură) s. n., pl. bretoane

breton (păr lăsat pe frunte) s. n., pl. bretoane

Intrare: breton (păr)
breton3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • breton
  • bretonul
  • bretonu‑
plural
  • bretoane
  • bretoanele
genitiv-dativ singular
  • breton
  • bretonului
plural
  • bretoane
  • bretoanelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

breton, bretoanesubstantiv neutru

  • 1. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Se tunde ca la oraș, mai scurt și cu breton. PAS, L. I 81. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.