brebenoc sn [At: MARIAN, O. II, 83 / V: barban~, bărbăn~, barb~, bărbănoacă, bărb~, belbinog, berbenog, bilbin~, borbă~, brăbăn~, breobenog, briban~, bribăn~ / Pl: ~oci / E: ucr барвиок, rs барвинок] (Bot; reg) 1 Saschiu (Vinca minor). 2 Saschiu (Vinca herbacea).

brebenoc s.m. (bot.; reg.) 1 Saschiu (Vinca minor). 2 Pervincă (Vinca herb acea). • pl. -ci. /<ucr. барвінок, pol. barwinek.

BREBENOC = BĂRBĂNOC.

BREBENOC, brebenoci, s. m. (Bot.) Saschiu. Pornesc la pădure după brebenoc, pînă a nu răsări soarele. SEVASTOS, N. 86. – Variantă: (regional) bărbănoc s. m.

BREBENOC, brebenoci, s. m. (Bot.) Saschiu. – Ucr. bervinok.

bărbănoc sm vz brăbănoc

bărbdinoc sm vz brebenoc

bărbinoc sm vz brebenoc

berbenog sn vz brebenoc

borbănoc sm vz brebenoc

brăbănoc sm vz brebenoc

breobenog sm vz brebenoc

bribanoc sm vz brebenoc

bribănoc sm vz brebenoc

BĂRBĂNOC s. m. v. brebenoc.

bărbănóc V. brăbănoc.

brebenoc (reg.) s. m., pl. brebenoci

brebenoc (reg.) s. m., pl. brebenoci

brebenoc s. m., pl. brebenoci

bărbănoc (-ci), s. m. – Varietate de saschiu (Vinca herbacea, Vinca minor). – Var. barbanoc, brăbănoc, brebenoc etc. De la un prototip sl. *barvinokŭ (< lat. pervinca), cf. rut., rus. barvinok, pol. barwinek (Miklosich, Fremdw., 77; Berneker 44).

BREBENOC s. v. saschiu.

brebenoc s. v. SASCHIU.

bărbănoc, -oace, -ci, (bărbânoc), s.n.m. Plantă ierboasă, perenă, cățărătoare, cu flori albastre sau violete; saschiu (Vinca minor): „Fântână cu bărbânoc, / Mi-o făcut codru soroc”. ■ (top.) Bărbânoc, fânațe în Băiuț și Strâmbu-Băiuț. – Din ucr. bervinok (DLRM, DEX); de la prototipul sl. *barvinokŭ, cf. ucr., rus. barvinok (DER).

bărbănoc, -oace, -ci, (bărbânoc), s.n., s.m. – (bot.) Plantă ierboasă, perenă, cățărătoare, cu flori albastre sau violete; saschiu (Vinca minor): „Trăiește în pădure, la răcoare; se pune între pietrele fântânii; se fac cununi la mireasă” (Calendar, 1980: 65); „Fântână cu bărbânoc, / Mi-o făcut codru soroc” (idem: 70). ♦ (top.) Bărbânoc, fânațe în Băiuț și Strâmbu-Băiuț. – Din ucr. bervinok (DLRM, DEX); de la prototipul sl. *barvinokŭ, cf. ucr., rus. barvinok (DER). „Nu agreăm etimologia propusă de DM și reluată de DEX (ucr. bervinok). Credem că este un diminutiv de la breabăn, o altă denumire a plantei în discuție. De altfel, Dicționarul etimologic al limbii ucrainene (1982) înregistrează termenul barvinok pentru o altă plantă (Vinca Minor)” (Vișovan, 2008: 20). Ipoteza e confirmată indirect de Borza (1968: 180), când menționează brebeni, brebenoc ca alte denumiri pentru bărbânoc.

bărbănoc, -oace, -ci, (bărbânoc), s.n., m. – (bot.) Plantă ierboasă, perenă, cățărătoare, cu flori albastre sau violete. Saschiu (Vinca minor): „Trăiește în pădure, la răcoare; se pune între pietrele fântânii; se fac cununi la mireasă” (Calendar 1980: 65); „Fântână cu bărbânoc, / Mi-o făcut codru soroc” (idem: 70). – Din ucr. bervinok (DLRM, DEX); de la prototipul sl. *barvinoku, cf. ucr., rus. barvinok (DER). Vișovan (2002) menționează că bărbânoc este, în graiul lăpușean, denumirea populară a brebenului (Corydalis Marshalliana). Ipoteza e confirmată indirect de Borza (1968: 180), când menționează brebeni, brebenoc ca alte denumiri pentru bărbânoc.