BREC², (1) brecuri, s. n. 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul. – Din engl. break.

brec¹ sn [At: DA / V: break¹ / Pl: ~uri / E: fr, eg break] 1 (Înv) Trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită (sau cu un acoperiș ușor), prevăzută cu două bănci longitudinale. 2 Autoturism al cărui portbagaj nu este despărțit de interiorul mașinii.

brec² sn [At: DEX² / V: break² / Pl: ~uri / E: eg break] 1 (La box) Comandă dată de arbitru pentru a despărți boxerii, când aceștia se imobilizează reciproc sau au dat lovituri neregulamentare. 2 (La tenis) Punct câștigat de un jucător când adversarul are serviciul. 3 (În jazz) Fantezie muzicală sau ritmică, când se întrerupe acompaniamentul și cântă numai solistul.

brec s.n. v. break².

*BREC (pl. -ecuri) sn. Trăsurică lungăreață cu două bănci laterale așezate față în față, și cu o capră ridicată în partea dinainte; alte-ori în loc de bănci, are două banchete așezate transversal față în față (🖼 589) [fr. < engl.].

BREC², brecuri, s. n. 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul. – Din engl. break.

BREC, brecuri, s. n. (Rar) Trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită (sau cu un acoperiș ușor care se poate scoate), cu capra înaltă, avînd înăuntru două bănci așezate față în față în lungul trăsurii.

BREC, brecuri, s. n. Trăsură ușoară cu patru roți, cu capra înaltă, avînd două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii. – Fr. break (<engl.).

BREC s.n. 1. (Rar) Trăsură deschisă cu patru roți, cu capra înaltă și bănci laterale. 2. Caroserie de automobil (berlină sau limuzină) care are la spate pentru transportul bagajelor o ușă specială și banca amovibilă. [Scris și break (mai ales 2), pl. -curi. / < engl., fr. break].

BREC interj. Comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp. // s.n. 1. Fantezie muzicală sau ritmică în jaz, situată în genere la finele unei faze, cînd se întrerupe acompaniamentul ritmic și cîntă numai solistul; (p. ext.) însăși această întrerupere. 2. (Tenis) Săritură a mingii după lovitura de deschidere, punct înscris împotriva serviciului adversarului. ♦ (Box) Desfacere din clinci; despărțire a adversarilor dictată de arbitru. [Scris și break. / < engl. break].

BREC¹ s. n. 1. trăsură deschisă cu patru roți, cu capra înaltă și bănci laterale. 2. tip de caroserie auto în formă de furgonetă, închisă cu geamuri în spate, pentru transportul bagajelor printr-o ușă specială și banca amovibilă. (< engl., fr. break)

BREC² s. n. 1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp. 2. (tenis) ghem câștigat de un jucător pe serviciul adversarului. 3. (jaz) improvizație melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic și cântă numai solistul. 4. dans acrobatic bazat pe mișcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică și cu pantomina. (< amer. break)

BREC ~uri n. înv. Trăsură ușoară, de obicei descoperită, prevăzută cu două banchete lungi laterale, folosită pentru transportul de pasageri. /<engl. break

brec n. trăsură ușoară cu 4 roate, având un scaun pe dinainte, iar pe dinapoi două banchete așezate una în fața alteia (= engl. break).

*brec n., pl. urĭ (fr. [d. engl.] break). Un fel de trăsură cu băncĭ saŭ canapele de dus maĭ mulțĭ inșĭ.

break² sn vz brec²

break¹ sn vz brec¹

break² [brek] s.n. 1 (sport) Comandă dată boxerilor de către arbitru în timpul unui meci, cu scopul de a-i despărți atunci cînd aceștia se imobilizează reciproc sau au dat lovituri neregulamentare, obligîndu-i să facă un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. ♦ (la tenis) Punct cîștigat de un jucător pe serviciul adversarului. 2 (muz.) Improvizație melodică sau ritmică în jazz, cînd se întrerupe acompaniamentul și cîntă numai solistul. 3 (cor.) Dans acrobatic bazat pe mișcări sacadate, care imită mișcările unui robot. • scris și brec. pl. -uri. /<engl. break.

break¹ [brek] s.n. 1 (Tip de) autoturism al cărui portbagaj este integrat în interiorul mașinii, fiind prevăzut cu o ușă la spate. A cumpărat un break de ultimă generație. ♦ (adj.invar.) Dacia break. 2 (înv.) Trăsură cu patru roți, deschisă sau cu un acoperiș ușor, cu capra înaltă, cu două bănci longitudinale așezate față în față. • pl. -uri. /<engl., fr. break.

BREAK s.n. v. brec.

break adj. inv., s. n. 1978 (cuv. engl.) Tip de automobil cu un compartiment de bagaje integrat în habitaclu la care se ajunge pe o ușă situată la spate v. TIBCO [pron. brec] (DN3 – brec)

brec (automobil, comandă, trăsură) s. n., pl. brecuri

brec¹ (trăsură, comandă) s. n., pl. brecuri

brec² (la tenis) v. break²

brec (trăsură, comandă, punct în sport) s. n., pl. brecuri

!break (ghem câștigat pe serviciul adversarului) (engl.) [pron. breĭk] s. n., pl. breakuri [pron. breĭkurⁱ]

break¹ (automobil) (angl.) [pron. brec] s. n., pl. breakuri [pron. brecuri] (brea-kuri)

break² (angl.) [pron. brec] / brec² (la tenis) s. n., pl. breakuri [pron. brecuri] / brecuri

brec (brecuri), s. n. – Trăsură ușoară cu patru roți. Engl. break, prin intermediul fr. break.

BREAK (cuv. englezesc) [bréic] s. n. (SPORT) 1. Comandă dată de arbitrul unui meci de box atunci cînd loviturile nu sînt regulamentare și la care boxerii sînt obligați să facă fiecare cîte un pas înapoi, pentru a se distanța unul de altul. 2. (În tenis) Ghem² cîștigat pe serviciul adversarului.