BREC², (1) brecuri, s. n. 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul. – Din engl. break.

brec² sn [At: DEX² / V: break² / Pl: ~uri / E: eg break] 1 (La box) Comandă dată de arbitru pentru a despărți boxerii, când aceștia se imobilizează reciproc sau au dat lovituri neregulamentare. 2 (La tenis) Punct câștigat de un jucător când adversarul are serviciul. 3 (În jazz) Fantezie muzicală sau ritmică, când se întrerupe acompaniamentul și cântă numai solistul.

brec s.n. v. break².

BREC², brecuri, s. n. 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul. – Din engl. break.

BREC interj. Comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp. // s.n. 1. Fantezie muzicală sau ritmică în jaz, situată în genere la finele unei faze, cînd se întrerupe acompaniamentul ritmic și cîntă numai solistul; (p. ext.) însăși această întrerupere. 2. (Tenis) Săritură a mingii după lovitura de deschidere, punct înscris împotriva serviciului adversarului. ♦ (Box) Desfacere din clinci; despărțire a adversarilor dictată de arbitru. [Scris și break. / < engl. break].

BREC² s. n. 1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp. 2. (tenis) ghem câștigat de un jucător pe serviciul adversarului. 3. (jaz) improvizație melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic și cântă numai solistul. 4. dans acrobatic bazat pe mișcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică și cu pantomina. (< amer. break)

break² sn vz brec²

break² [brek] s.n. 1 (sport) Comandă dată boxerilor de către arbitru în timpul unui meci, cu scopul de a-i despărți atunci cînd aceștia se imobilizează reciproc sau au dat lovituri neregulamentare, obligîndu-i să facă un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. ♦ (la tenis) Punct cîștigat de un jucător pe serviciul adversarului. 2 (muz.) Improvizație melodică sau ritmică în jazz, cînd se întrerupe acompaniamentul și cîntă numai solistul. 3 (cor.) Dans acrobatic bazat pe mișcări sacadate, care imită mișcările unui robot. • scris și brec. pl. -uri. /<engl. break.

break¹ [brek] s.n. 1 (Tip de) autoturism al cărui portbagaj este integrat în interiorul mașinii, fiind prevăzut cu o ușă la spate. A cumpărat un break de ultimă generație. ♦ (adj.invar.) Dacia break. 2 (înv.) Trăsură cu patru roți, deschisă sau cu un acoperiș ușor, cu capra înaltă, cu două bănci longitudinale așezate față în față. • pl. -uri. /<engl., fr. break.

BREAK s.n. v. brec.

brec (automobil, comandă, trăsură) s. n., pl. brecuri

brec² (la tenis) v. break²

brec¹ (trăsură, comandă) s. n., pl. brecuri

brec (trăsură, comandă, punct în sport) s. n., pl. brecuri

!break (ghem câștigat pe serviciul adversarului) (engl.) [pron. breĭk] s. n., pl. breakuri [pron. breĭkurⁱ]

break² (angl.) [pron. brec] / brec² (la tenis) s. n., pl. breakuri [pron. brecuri] / brecuri

BREAK (cuv. englezesc) [bréic] s. n. (SPORT) 1. Comandă dată de arbitrul unui meci de box atunci cînd loviturile nu sînt regulamentare și la care boxerii sînt obligați să facă fiecare cîte un pas înapoi, pentru a se distanța unul de altul. 2. (În tenis) Ghem² cîștigat pe serviciul adversarului.