brec² sn [At: DEX² / V: break² / Pl: ~uri / E: eg break] 1 (La box) Comandă dată de arbitru pentru a despărți boxerii, când aceștia se imobilizează reciproc sau au dat lovituri neregulamentare. 2 (La tenis) Punct câștigat de un jucător când adversarul are serviciul. 3 (În jazz) Fantezie muzicală sau ritmică, când se întrerupe acompaniamentul și cântă numai solistul.