brebenei m. pl. plantă cu colori mândre și variate. (Corydalis). [Cf. Lat. VERBENA].

berbene^[1] sm vz brebenel

breabăn sm [At: PANȚU, PL. / V: ~bene, brebenă / Pl: ~i / E: nct] (Bot; reg) 1 (Șîc ~ galben, ~ roșu) Brebenel (1) (Corydalis marchalliana). 2 (Șîc ~ alb) Floarea-paștilor (Anemone nemorosa). 3 Dedițel (Pulsatila montanae). 4 Oiță (Cantarellus cibarius). 5 Păștiță (Anemone ranuncoloides). 6 Mărunțiș (Cardamine glanduligera).

breabene sm vz breabăn

brebenă sf vz breabăn

brebene sm [At: HEM 2339 / Pl: ~uri^[1] / E: ns cf băgrin] Salcâm (Robinia pseudoacacia^[2]). corectat(ă)

brebenea sf vz brebenel

brebenel sm [At: ALECSANDRI, P. III, 32 / V: ~ea / Pl: ~nei / E: breabăn + -el] 1 Plantă ierboasă cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care crește primăvara prin păduri umbroase (Corydalis Marchalliana) Si: breabăn (1). 2 (Bot; reg) Ghiocei (Galanthus nivalis).

breabăn s.m. (bot.; reg.) 1 Plantă erbacee perenă, din familia cruciferelor, cu flori roșii, purpurii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2 Brebenel (Corydalis). 3 Nume generic dat mai multor specii de anemone; plantă care aparține fiecăreia dintre aceste specii. • pl. breabeni. și breabene, brebene s.m., brebenă s.f. /etimol. nec.

breabene s.m. v. breabăn.

brebenă s.f. v. breabăn.

brebene² s.m. v. breabăn.

brebene¹ s.m. (bot.) Salcîm (Robinia pseudacacia). • pl. -i. /cf. băgrin.

brebenel s.m. (bot.; reg.; mai ales la pl.) Numele mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunzele ovale, cu florile purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); plantă care aparține fiecăreia dintre aceste specii; (reg.) breabăn, brebenea. Rîd brebeneii cei albi (COȘB.). ◊ Expr. (adv.) A lăsa (pe cineva) brebenel = a-l lăsa gol-pușcă. A tunde (pe cineva) brebenel = a-l tunde pînă la piele. • pl. -ei. /breabăn + -el.

BREABĂN sm. 🌿 = BREBENEA: a zărit caprele păscînd la ~ într’o prelucă (RV.-CRG.) [vsl. *bebrĭnŭ < bebrŭ „breb”; comp. germ. Biberwurz].

BREBENEA (pl. -nele) sf., BREBENEL (mai adesea pl. BREBENEI) sm. 🌿 Mică plantă ierboasă cu flori de obiceiu purpurii, uneori albe sau gălbui (Corydalis) (🖼 588): tremura ca brebeneii ciufuliți de vînt (DLVR.).

BREABĂN, brebeni, s. m. 1. (Bucov.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roșii și avînd un rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa),. 2. Brebenel. 3. (Transilv.) Nume dat mai multor specii de anemone: oiță, floarea-paștilor, păștiță, dedițel.

BREBENEL, brebenei, s. m. (Mai ales la pl.) Nume dat la două specii de plante erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui; cresc primăvara (uneori împreună) prin păduri umbroase (Corydalis Marshalliana și Corydalis solida); breabăn. Pe-o pajiște de brebenei O privighetoare A zburat dintr-un copac, Gătit cu beteală și cercei. V. ROM. noiembrie 1952, 275. Rîd brebeneii cei albi, iar crinul cîmpiei de-o parte Ține potirul plecat. COȘBUC, P. II 62. Ți-oi anina doi cercei, Doi cercei de brebenei, Să tragă ochii la ei. ALECSANDRI, P. P. 288. Avea Costea Mielușei Cîți sînt vara Brebenei. TEODORESCU, P. P. 514. ◊ Expr. (Familiar) A lăsa (pe cineva) brebenel = a-l lăsa gol-pușcă. A tunde (pe cineva) brebenel = a-l tunde chilug.

BREABĂN, brebeni, s. m. 1. (Reg.) Plantă erbacee cu flori roșii și cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. (Bot.) Brebenel. 3. (Reg.) Nume dat mai multor specii de anemone.

BREBENEL, brebenei, s. m. Numele a două specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui (Corydalis Marshalliana și solida). – Din breabăn + suf. -el.

BREABĂN brebeni m. 1) Plantă erbacee perenă din familia cruciferelor, înaltă, cu flori roșii-purpurii, reunite în raceme, răspândită, mai ales, în pădurile umbroase. 2) v. BREBENEL. [Sil. brea-băn] /Orig. nec.

BREBENEL ~i m. 1) mai ales la pl. Specie de plante erbacee de pădure, din familia papaveraceelor, având frunze ovale și flori purpurii, albe sau galbene, care înfloresc primăvara. 2) Plantă din această specie. /Din breabăn + suf. ~el

breábăn m., pl. brebenĭ. V. brebenel.

brebenél m., pl. eĭ (cp. cu brăbănoc). O plantă ornamentală cu florĭ așezate’n formă de strugurĭ (corýdalis). Anemonă. Ghiocel. – Și brebeneá, f. pl. e și breabăn m., pl. brebenĭ.

breabăn (reg.) s. m., pl. brebeni

brebenel s. m., pl. brebenei, art. brebeneii

breabăn (reg.) s. m., pl. brebeni

brebenel s. m., pl. brebenei, art. brebeneii

breabăn s. m., pl. brebeni

brebenel s. m., pl. brebenei, art. brebeneii

breabăn (-ebeni), s. m. – Diferite specii ale plantei Corydalis. Sl. bebrĭnŭ „castoreum”, de la bebrĭ „castor” (rom. breb); cf. Candrea, GS, VI, 321. Cihac, II, 29, indicase etimonul greșit lat. verbena, menționat cu îndoieli de Densusianu, Hlr., 105 și Pușcariu 219: cf. Philippide, Principii, 140. Der. brebenel, s. m. (brebenel, Corydalis Marchaliana sau bulbosa, etc.; ghiocel, Galanthus nivalis); îmbrebena, vb. (a împodobi, a găti, a înfrumuseța).

CORYDALIS Vent., CORIDALIS, BREBENEI, fam. Papaveraceae. Gen originar din regiunile cu climă boreală, cca 300 specii, erbacee, anuale sau perene, cu sau fără tubercul sau rizom subteran. Frunze alterne sau opuse în partea superioară a tulpinii, compuse, de obicei dublu-tripenate. înflorește primăvara și vara. Flori roșii, albe, galbene, albastre-verzi, sub fiecare cîte o bractee (caliciu foarte mic cu 2 sepale, 4 petale neregulate din care una exterioară cu un pinten, cealaltă mai plată, petalele interioare înguste, unite în vîrf, stamine concrescute cîte două) dispuse în raceme terminale sau opuse frunzelor.

BREABĂN s. (BOT.; Dentaria glandulosa) (reg.) creasta-cocoșului.

BREABĂN s. v. brebenea, brebenel, dediței-galbeni, floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului-galbenă, găinușă, gălbenele, păștiță, popilnic.

BREBENEL s. v. dedițel.

BREBENEL s. (BOT.; Corydalis) brebenea, (reg.) breabăn.

BREABĂN s. (BOT.; Dentaria glandulosa) (reg.) creasta-cocoșului.

breabăn s. v. BREBENEA. BREBENEL. DEDIȚEI-GALBENI. FLOAREA-PAȘTILOR. FLOAREA-PĂSĂRILOR. FLOAREA-VÎNTULUI-GALBENĂ. GĂINUȘĂ. GĂLBENELE. PĂȘTIȚĂ. POPILNIC.

brebenel s. v. DEDIȚEL.

BREBENEL s. (BOT.; Corydalis) brebenea, (reg.) breabăn.

breabăn, brebeni, (breabân), s.m. 1. Nume dat mai multor specii de anemone. 2. Florile-paștilor (Anemone nemorosa). – Et. nec. (MDA).