breabăn s.m. (bot.; reg.) 1 Plantă erbacee perenă, din familia cruciferelor, cu flori roșii, purpurii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2 Brebenel (Corydalis). 3 Nume generic dat mai multor specii de anemone; plantă care aparține fiecăreia dintre aceste specii. • pl. breabeni. și breabene, brebene s.m., brebenă s.f. /etimol. nec.