3 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRE interj. 1. (Fam.) Cuvânt cu care atragem atenția cuiva că ne adresăm lui. 2. (De obicei repetat) Cuvânt care exprimă mirare. – Din tc. bre.

BRE interj. 1. (Fam.) Cuvânt cu care atragem atenția cuiva că ne adresăm lui. 2. (De obicei repetat) Cuvânt care exprimă mirare. – Din tc. bre.

bre i [At: GHICA, S. VII / V: ~a / E: tc bre] (Îfm) 1 Modalitate de adresare. 2 Expresie a uimirii. 3 Expresie a indignării. 4 Expresie a fricii.

bre interj. (fam.) 1 Cuvînt cu care se atrage atenția cuiva sau cu care se introduce o interpelare. Bre, îi zise într-o zi... (CĂL.). ◊ Expr. Stai, bre v. sta. 2 (de obicei repet.) Cuvînt care exprimă mirare: a) (cu o notă de admirație) Bre! Ce mare te-ai făcut!; b) (cu o notă de teamă) Bre, ce vijelie! (GAL.); c) (cu o notă de supărare, indignare, mustrare) Da deschide ușa, bre omule! (ALECS.). • /<tc. bre.

BRE interj. 1. (Familiar; urmat adeseori de un vocativ) Interjecție cu care atragi atenția cuiva că te adresezi lui. V. mă, măi, bă, fă. Ce vorbe-s acestea, bre Dumitrache Hau? mă întrebă Nedelcu. SADOVEANU, N. F. 91. Dragostea, bre, dragostea, pîrdalnica de dragoste... HOGAȘ, DR. 239. Bre, oameni buni: eu am să vă fac trei întrebări. ISPIRESCU, L. 176. Bre, Păndele! de vrei bani Să nu-i poți mînca doi ani, Dă-ne pe Vulcan legat, Că-i peșcheș de împărat. ALECSANDRI, P. P. 135. 2. (Adesea repetat sau cu vocala prelungită) Interjecție care exprimă mirare: a) (cu o notă de admirație; v. tii, măi – măi) [Ceasornicul] te-a cunoscut și s-a deșteptat. Bre, bre! SADOVEANU, N. F. 98. Mai iată și alte lighioi! Bre, bre, bre, da multe soiuri de dihănii mai sînt în leș! ALECSANDRI, T. I 85; b) (cu o notă de supărare, mustrare sau indignare față de comportarea reprobabilă a cuiva) Ei, bre, bre, asta nu-i bine! CAMILAR, N. II 242. Bre! strigă boierul. Cum se poate una ca asta? ISPIRESCU, L. 290. Da deschide ușa, bre omule... măi, că încă așa lighioaie n-am văzut! ALECSANDRI, T. 198; c) (cu o notă de teamă față de ceva neplăcut) Bre, ce vijelie! GALACTION, O. I 48. Bre, bre, bre! Vai de mine! CONTEMPORANUL, I 405. Da frică mi-o fost... bre... bre, bre! ALECSANDRI, T. 225. – Variantă: (rar) brea (ALECSANDRI, T. 1257, BUDAI-DELEANU, Ț. 320) interj.

BRE interj. 1. (Fam.) Cuvînt cu care atragem atenția cuiva că ne adresăm lui. 2. Cuvînt care exprimă mirare. – Tc. bre.

BRE interj. fam. 1) (se folosește pentru a atrage atenția persoanei căreia i se adresează) Măi. 2) (folosit repetat sau pronunțat prelung exprimă mirare). /<turc. bre

BRE interj. (Mold.) Măi! Măre! Corăbiarul zise: Bre, hei porc peștit și pește porcit! CANTEMIR, IST. Etimologie: tc. bre. interjecție

bre! int. exprimând mirare, supărare sau familiaritate: spune, bre! omule! vino încoa, bre! [Turc. BRE].

bre interj. chemare, mirare și admirațiune adresată bărbaților, ca și măĭ: Bre omule! Ia stăĭ, bre! Bre! Mare minune! Bre! Da învățat e! (ngr. bre, vre și moré. V. măre).

bref adv., s.n. (fran.) 1 adv. Pe scurt. 2 s.n. Comentariu de mici dimensiuni. • /<fr. bref.

BREF I. adv. scurt. II. s. n. comentariu de mici dimensiuni. (< fr. bref)

bref (franțuzism) ♦ 1. adv. Pe scurt ◊ Bref, mi s-a spus mai târziu că s-a împotrivit un șef de la etajul II.” D. 169/96 p. 2. ♦ 2. s. n. Comentariu de mici dimensiuni ◊ „Tia Șerbănescu l-a înțepat pe Ion Cristoiu cu floreta brefurilor. R.lit. 6/96 p. 16 (din fr. bref)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bre interj.1. Introduce o interpelare. – 2. Exprimă surpriza sau mirarea, uneori intensificată prin repetiție. – Mr. bre, vre, megl. bre. Tc. brè (Roesler 590; Șeineanu, II, 60; Ronzevalle 48); cf. ngr. μπρέ, bg. bre.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bre! interj. (pop.) prin care atragem atenția persoanei căreia ne adresăm

Intrare: bre
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • bre
interjecție (I10)
  • brea
Intrare: Bre
nume propriu (I3)
  • Bre
Intrare: bref (adv.)
bref2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • bref
  • bre
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

breinterjecție

  • 1. familiar Cuvânt cu care atragem atenția cuiva că ne adresăm lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hăi
    • format_quote Ce vorbe-s acestea, bre Dumitrache Hau? mă întrebă Nedelcu. SADOVEANU, N. F. 91. DLRLC
    • format_quote Dragostea, bre, dragostea, pîrdalnica de dragoste... HOGAȘ, DR. 239. DLRLC
    • format_quote Bre, oameni buni: eu am să vă fac trei întrebări. ISPIRESCU, L. 176. DLRLC
    • format_quote Bre, Pandele! de vrei bani Să nu-i poți mînca doi ani, Dă-ne pe Vulcan legat, Că-i peșcheș de împărat. ALECSANDRI, P. P. 135. DLRLC
  • 2. de obicei repetat Cuvânt care exprimă mirare: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. cu o notă de admirație. DLRLC
      • format_quote [Ceasornicul] te-a cunoscut și s-a deșteptat. Bre, bre! SADOVEANU, N. F. 98. DLRLC
      • format_quote Mai iată și alte lighioi! Bre, bre, bre, da multe soiuri de dihănii mai sînt în Ieș! ALECSANDRI, T. I 85. DLRLC
    • 2.2. cu o notă de supărare, mustrare sau indignare față de comportarea reprobabilă a cuiva. DLRLC
      • format_quote Ei, bre, bre, asta nu-i bine! CAMILAR, N. II 242. DLRLC
      • format_quote Bre! strigă boierul. Cum se poate una ca asta? ISPIRESCU, L. 290. DLRLC
      • format_quote Da deschide ușa, bre omule... măi, că încă așa lighioaie n-am văzut! ALECSANDRI, T. 198. DLRLC
    • 2.3. cu o notă de teamă față de ceva neplăcut. DLRLC
      • format_quote Bre, ce vijelie! GALACTION, O. I 48. DLRLC
      • format_quote Bre, bre, bre! Vai de mine! CONTEMPORANUL, I 405. DLRLC
      • format_quote Da frică mi-o fost... bre... bre, bre! ALECSANDRI, T. 225. DLRLC
etimologie:

brefadverb

  • 1. Scurt. MDN '00
    sinonime: scurt
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.