branșa vt [At: CADE / Pzi: ~șez / E: fr brancher] 1 A face un branșament (de conductă). 2 A face legătura unui fir electric cu firul principal.

branșă sf [At: SAHIA, U.R.S.S. 108 / V: (pop) ~șe / Pl: ~șe / E: fr branche] 1 Ramură, sector, secție în industrie, în negoț, în meserii. 2 Domeniu de activitate. 3 Specialitate. 4 (Îla) De ~ Specialist.

branșe sf vz branșă

branșa vb. I. tr. (compl. indică conducte, fire, instalații electrice etc.) 1 A face un branșament. ◊ (refl.) S-a branșat la cablu. ♦ Spec. A realiza un racord electric. 2 Fig. A pune în legătură. • prez.ind. -ez. /<fr. brancher.

branșă s.f. 1 Ramură, sector. 2 Domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc.adj. Din branșă = de meserie; specialist. Este un funcționar bun, dar nu e din branșă. • pl. -e. /<fr. branche.

*BRANȘA (-șez) vb. tr. 🔧 1 A face un branșament ¶ 2 A face legătura unui fir electric cu firul principal [fr. brancher].

*BRANȘĂ (pl. -șe) sf. ⚚ 1 Ramură de negoț, de industrie ¶ 2 Îndeletnicire specială, specialitate, profesiune [fr. branche].

BRANȘA, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric.

BRANȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț, tehnică etc.). Femeia participă... în toate branșele economice și sociale. SAHIA, U.R.S.S. 108. ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie, de specialitate, specialist. Este funcționar bun, dar nu e de branșă.

BRANȘA, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Fr. brancher.

BRANȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Fr. branche.

BRANȘA vb. I. tr. A face un branșament, un racord electric. [< fr. brancher].

BRANȘĂ s.f. Ramură de activitate; specialitate în negoț, în meserii etc. ◊ De branșă = de meserie; specialist. [< fr. branche].

BRANȘA vb. tr. 1. a face un branșament. 2. (fig.) a pune în legătură. (< fr. brancher)

BRANȘĂ s. f. ramură, specialitate, domeniu de activitate. (< fr. branche)

BRANȘĂ ~e f. 1) Diviziune a unei discipline științifice sau a unei activități practice; ramură; specialitate. * De ~ de meserie. [G.-D. branșei] /<fr. branche

branșă f. 1. ramură, diviziune specială a unei științe; 2. profesiune, specialitate (= fr. branche).

*bránșă f., pl. e (fr. branche, ramură. V. brîncă). Barb. Ramură, specialitate: branșa cizmăriiĭ. - Rom. corect: ramură.

branșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. branșez, 3 branșează, 1 pl. branșăm; conj. prez. 1 sg. să branșez, 3 să branșeze; ger. branșând

branșă s. f., art. branșa, g.-d. art. branșei; pl. branșe

branșa (a ~) vb., ind. prez. 3 branșează, 1 pl. branșăm; ger. branșând

branșă s. f., art. branșa, g.-d. art. branșei; pl. branșe

branșa vb., ind. prez. 1 sg. branșez, 3 sg. și pl. branșează, 1 pl. branșăm; ger. branșând

branșă s. f., g.-d. art. branșei; pl. branșe

branșă, pl. branșe

branșă, -șe.

BRANȘĂ s. disciplină, domeniu, ramură, sector, specialitate. (În ce ramură sau ~ activezi?)

BRANȘĂ s. disciplină, domeniu, ramură, sector, specialitate. (În ce ramură sau ~ activezi?)