2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRAND2, branduri, s. n. Marcă de produs a unei firme renumite. [Pr.: brend] – Cuv. engl.

BRAND1, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător de mine; p. ext. proiectil de aruncător de mine. – Din n. pr. Brandt.

brand sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: Brandt] (Mil) 1 Aruncător de mine. 2 (Pex) Proiectil de aruncător de mine. 3 (Pfm) Pumn.

brand2 [brend] s.n. (econ.) Marcă (a unei fabrici, a unui produs etc.). • pl. -uri /<engl. brand.

brand2 [brend] s.n. (econ.) Marcă (a unei fabrici, a unui produs etc.). • pl. -uri /< engl. brand.

brand1 s.n. 1 (milit.) Aruncător de bombe. ♦ Ext. Dispozitiv pentru aruncat mine. 2 (arg.) Braț puternic. Ce brand are! • pl. -uri. /de la nm. pr. Brandt, den. com.

brand1 s.n. 1 (milit.) Aruncător de bombe. ♦ Ext. Dispozitiv pentru aruncat mine. 2 (arg.) Braț puternic. Ce brand are! • pl. -uri./de la nm. pr. Brandt, den. com.

BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător de mine1 (2); p. ext. proiectil de aruncător de mine. – Din n. pr. Brandt.

BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător; p. ext. bombă proiectată de aruncător. Chipul ostașului e pîrlit de exploziile brandurilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 4/4. Dîmbu-acela... Trei zile nemții l-au bătut cu brandul. TULBURE, în POEZ. N. 436. În bătaia tunurilor și a brandurilor, în locuri mai pline de primejdii ca întîia linie de luptă. CAMILAR, N. I 228.

BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător1 (1); p. ext. proiectil de aruncător. – Germ. Brand.

BRAND s.n. Aruncător de proiectile. [Pl. -duri. / < Brandt – inventatorul acestui aruncător].

BRAND s. n. aruncător de bombe sau mine, cu țeavă neghintuită în interior și traiectoria curbă. (< germ. Brandt)

BRAND ~uri n. 1) Aruncător de proiectile. 2) Proiectil aruncat cu această armă. /Din Brandt n. pr.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+brand2 (marcă) (engl.) [pron. brend] s. n., pl. branduri [pron. brenduri]

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRAND s. (MIL.) (astăzi rar) aruncător.

BRAND s. (MIL.) (astăzi rar) aruncător.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

brand, branduri s. n. (intl.) lovitură de pumn.

Intrare: brand (marcă)
brand2 ([brend]) substantiv neutru
  • pronunție: brend
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brand
  • brandul
  • brandu‑
plural
  • branduri
  • brandurile
genitiv-dativ singular
  • brand
  • brandului
plural
  • branduri
  • brandurilor
vocativ singular
plural
Intrare: brand (mil.)
brand1 ([brand]) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brand
  • brandul
  • brandu‑
plural
  • branduri
  • brandurile
genitiv-dativ singular
  • brand
  • brandului
plural
  • branduri
  • brandurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brand, brandurisubstantiv neutru

  • 1. Marcă de produs a unei firme renumite. DEX '09
etimologie:

brand, brandurisubstantiv neutru

  • 1. (termen) militar Aruncător de mine. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: aruncător
    • format_quote Dîmbu-acela... Trei zile nemții l-au bătut cu brandul. TULBURE, în POEZ. N. 436. DLRLC
    • format_quote În bătaia tunurilor și a brandurilor, în locuri mai pline de primejdii ca întîia linie de luptă. CAMILAR, N. I 228. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Proiectil de aruncător de mine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Chipul ostașului e pîrlit de exploziile brandurilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 4/4. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.