2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brand sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: Brandt] (Mil) 1 Aruncător de mine. 2 (Pex) Proiectil de aruncător de mine. 3 (Pfm) Pumn.

BRAND2, branduri, s. n. Marcă de produs a unei firme renumite. [Pr.: brend] – Cuv. engl.

BRAND1, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător de mine; p. ext. proiectil de aruncător de mine. – Din n. pr. Brandt.

BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător de mine1 (2); p. ext. proiectil de aruncător de mine. – Din n. pr. Brandt.

BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător; p. ext. bombă proiectată de aruncător. Chipul ostașului e pîrlit de exploziile brandurilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 4/4. Dîmbu-acela... Trei zile nemții l-au bătut cu brandul. TULBURE, în POEZ. N. 436. În bătaia tunurilor și a brandurilor, în locuri mai pline de primejdii ca întîia linie de luptă. CAMILAR, N. I 228.

BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător1 (1); p. ext. proiectil de aruncător. – Germ. Brand.

brand1 s.n. 1 (milit.) Aruncător de bombe. ♦ Ext. Dispozitiv pentru aruncat mine. 2 (arg.) Braț puternic. Ce brand are! • pl. -uri./de la nm. pr. Brandt, den. com.

brand2 [brend] s.n. (econ.) Marcă (a unei fabrici, a unui produs etc.). • pl. -uri /<engl. brand.

BRAND s.n. Aruncător de proiectile. [Pl. -duri. / < Brandt – inventatorul acestui aruncător].

BRAND s. n. aruncător de bombe sau mine, cu țeavă neghintuită în interior și traiectoria curbă. (< germ. Brandt)

BRAND ~uri n. 1) Aruncător de proiectile. 2) Proiectil aruncat cu această armă. /Din Brandt n. pr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brand s. n., pl. bránduri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRAND s. (MIL.) (astăzi rar) aruncător.

BRAND s. (MIL.) (astăzi rar) aruncător.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

brand, branduri s. n. (intl.) lovitură de pumn.

Intrare: brand (marcă)
brand2 ([brend]) substantiv neutru
  • pronunție: brend
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brand
  • brandul
  • brandu‑
plural
  • branduri
  • brandurile
genitiv-dativ singular
  • brand
  • brandului
plural
  • branduri
  • brandurilor
vocativ singular
plural
Intrare: brand (mil.)
brand1 ([brand]) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brand
  • brandul
  • brandu‑
plural
  • branduri
  • brandurile
genitiv-dativ singular
  • brand
  • brandului
plural
  • branduri
  • brandurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brand (marcă)

  • 1. Marcă de produs a unei firme renumite.
    surse: DEX '09

etimologie:

brand (mil.)

  • 1. (termen) militar Aruncător de mine.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: aruncător (armă) 2 exemple
    exemple
    • Dîmbu-acela... Trei zile nemții l-au bătut cu brandul. TULBURE, în POEZ. N. 436.
      surse: DLRLC
    • În bătaia tunurilor și a brandurilor, în locuri mai pline de primejdii ca întîia linie de luptă. CAMILAR, N. I 228.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Proiectil de aruncător de mine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Chipul ostașului e pîrlit de exploziile brandurilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 4/4.
        surse: DLRLC

etimologie: