BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător; p. ext. bombă proiectată de aruncător. Chipul ostașului e pîrlit de exploziile brandurilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 4/4. Dîmbu-acela... Trei zile nemții l-au bătut cu brandul. TULBURE, în POEZ. N. 436. În bătaia tunurilor și a brandurilor, în locuri mai pline de primejdii ca întîia linie de luptă. CAMILAR, N. I 228.