BRAND¹, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător de mine; p. ext. proiectil de aruncător de mine. – Din n. pr. Brandt.

brand sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: Brandt] (Mil) 1 Aruncător de mine. 2 (Pex) Proiectil de aruncător de mine. 3 (Pfm) Pumn.

brand² [brend] s.n. (econ.) Marcă (a unei fabrici, a unui produs etc.). • pl. -uri /< engl. brand.

brand¹ s.n. 1 (milit.) Aruncător de bombe. ♦ Ext. Dispozitiv pentru aruncat mine. 2 (arg.) Braț puternic. Ce brand are! • pl. -uri. /de la nm. pr. Brandt, den. com.

brand¹ s.n. 1 (milit.) Aruncător de bombe. ♦ Ext. Dispozitiv pentru aruncat mine. 2 (arg.) Braț puternic. Ce brand are! • pl. -uri./de la nm. pr. Brandt, den. com.

BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător de mine¹ (2); p. ext. proiectil de aruncător de mine. – Din n. pr. Brandt.

BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător; p. ext. bombă proiectată de aruncător. Chipul ostașului e pîrlit de exploziile brandurilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 4/4. Dîmbu-acela... Trei zile nemții l-au bătut cu brandul. TULBURE, în POEZ. N. 436. În bătaia tunurilor și a brandurilor, în locuri mai pline de primejdii ca întîia linie de luptă. CAMILAR, N. I 228.

BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător¹ (1); p. ext. proiectil de aruncător. – Germ. Brand.

BRAND s.n. Aruncător de proiectile. [Pl. -duri. / < Brandt – inventatorul acestui aruncător].

BRAND s. n. aruncător de bombe sau mine, cu țeavă neghintuită în interior și traiectoria curbă. (< germ. Brandt)

BRAND ~uri n. 1) Aruncător de proiectile. 2) Proiectil aruncat cu această armă. /Din Brandt n. pr.

brand¹ (aruncător de mine) s. n., pl. branduri

brand s. n., pl. branduri

brand s. n., pl. branduri

BRAND s. (MIL.) (astăzi rar) aruncător.

BRAND s. (MIL.) (astăzi rar) aruncător.

brand, branduri s. n. (intl.) lovitură de pumn.