2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brahman [At: DA / V: (iuz) ~amin, ~am~ / Pl: ~i / E: fr brahmane] 1 sm Membru al castei sacerdotale, cea dintâi din cele patru caste ale Indiei, castă care se credea ieșită din capul lui Brahma. 2 sm Preot al lui Brahma. 3 a Brahmanic.

BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerați prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

BRAHMÁN, -Ă adj. Referitor la brahmanism; brahmanic. // s.m. și f. Membru al celei dintâi dintre cele patru caste indiene. // s.m. Preot al lui Brahma; brahmin. [Cf. fr. brahmane].

BRAHMÁN, -Ă I. adj. brahmanic. II. s. m. f. membru al castei preoțești, prima dintre cele patru caste indiene. III. s. f. pl. imnuri vedice și comentariul lor; comentarii ale Vedelor cuprinzând și numeroase tradiții și legende populare. IV. s. m. bramin. (< fr. brahmane)

BRAHMÁN1 ~ă (~i, ~e) v. BRAHMANIC. /<fr. brahmane


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmán s. m., adj. m., pl. brahmáni; f. sg. brahmánă, g.-d. art. brahmánei, pl. brahmáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRAHMÁN adj. (BIS.) v. brahmanic.

BRAHMAN adj. (BIS.) brahmanic. (Religia ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRAHMÁN, -Ă (< fr.) s. n., s. m. și f. 1. Cuvînt sanscrit desemnînd, în gîndirea indiană, absolutul, sufletul universal sau divinitatea impersonală abstractă din care provine tot ce există și din care orice ființă, animal sau plantă, deține o particulă, sufletul individual (ātman). 2. S. m. și f. Membru al clasei sacerdotale considerată cea mai înaltă din cele patru caste principale: avînd ca îndatoriri îndeplinirea sacrificiilor, studiul Vedelor și explicarea lor, binefacerile.

Intrare: brahmană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brahma
  • brahmana
plural
  • brahmane
  • brahmanele
genitiv-dativ singular
  • brahmane
  • brahmanei
plural
  • brahmane
  • brahmanelor
vocativ singular
  • brahma
  • brahmano
plural
  • brahmanelor
Intrare: brahman (adj.)
brahman1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brahman
  • brahmanul
  • brahmanu‑
  • brahma
  • brahmana
plural
  • brahmani
  • brahmanii
  • brahmane
  • brahmanele
genitiv-dativ singular
  • brahman
  • brahmanului
  • brahmane
  • brahmanei
plural
  • brahmani
  • brahmanilor
  • brahmane
  • brahmanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brahman (adj.)

etimologie:

brahman, -ă (persoană) brahman brahmană

  • 1. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: brahmin

etimologie: