7 definiții pentru brahmană (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRAHMAN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.
brahman, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m. (relig.) Unul dintre cei patru preoți din India care celebrau sacrificiul vedic; brahmin. ♦ Cel mai important dintre acești preoți, care supraveghea ritualul. ♦ Ext. Preot, membru al castei sacerdotale, prima dintre cele patru caste indiene. 2 adj. Brahmanic. 3 s.f. pl. (filos.) Imnuri vedice și comentariul lor, care cuprinde numeroase tradiții și legende populare. • pl. -i, -e. /<fr. brahmane; cf. sanscr. Brahmana.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRAHMAN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerați prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BRAHMAN, -Ă adj. Referitor la brahmanism; brahmanic. // s.m. și f. Membru al celei dintîi dintre cele patru caste indiene. // s.m. Preot al lui Brahma; brahmin. [Cf. fr. brahmane].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRAHMAN, -Ă I. adj. brahmanic. II. s. m. f. membru al castei preoțești, prima dintre cele patru caste indiene. III. s. f. pl. imnuri vedice și comentariul lor; comentarii ale Vedelor cuprinzând și numeroase tradiții și legende populare. IV. s. m. bramin. (< fr. brahmane)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
brahman.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BRAHMÁN, -Ă (< fr.) s. n., s. m. și f. 1. Cuvînt sanscrit desemnînd, în gîndirea indiană, absolutul, sufletul universal sau divinitatea impersonală abstractă din care provine tot ce există și din care orice ființă, animal sau plantă, deține o particulă, sufletul individual (ātman). 2. S. m. și f. Membru al clasei sacerdotale considerată cea mai înaltă din cele patru caste principale: avînd ca îndatoriri îndeplinirea sacrificiilor, studiul Vedelor și explicarea lor, binefacerile.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|