2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.

BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.

brâușor sn [At: MARIAN, V. 42 / Pl: ~oare / E: brâu + -ușor] 1-2 (Șhp) Brâuleț (1-2).

BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț. – Din brâu + suf. -(u)șor.

BRÎUȘÓR, brîușoare, s. n. 1. Brîuleț (1). Străjerii văd peste zăvoaie Siretul curgînd împuținat: pare un brîușor de argint. SADOVEANU, F. J. 262. 2. Brîuleț (2). Nuntașii se prind la joc... cam cu următoarele jocuri:... brîul de doi, brîul de mînă, brîul nevestei, brîușorul. SEVASTOS, N. 281. – Pronunțat: brî-u-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brâușór (brâ-u-) s. n., pl. brâușoáre

brâușór s. n. (sil. brâ-u-), pl. brâușoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRÂUȘÓR s. brâuleț, (pop.) brânișor. (Un ~ strâns pe talie.)

BRÂUȘORUL-VÂNTULUI s. v. piedicuță.

BRÎUȘOR s. brîuleț, (pop.) brînișor. (Un ~ strîns pe talie.)

brîușorul-vîntului s. v. PIEDICUȚĂ.

Intrare: brâușor
brâușor substantiv neutru
  • silabație: brâ-u-șor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâușor
  • brâușorul
  • brâușoru‑
plural
  • brâușoare
  • brâușoarele
genitiv-dativ singular
  • brâușor
  • brâușorului
plural
  • brâușoare
  • brâușoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: brâușorul-vântului
brâușorul-vântului substantiv neutru articulat
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâușorul-vântului
plural
  • brâușoarele-vântului
genitiv-dativ singular
  • brâușorului-vântului
plural
  • brâușoarelor-vântului
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brâușor

etimologie:

  • Brâu + sufix -ușor.
    surse: DEX '98 DEX '09