27 de definiții pentru brâglă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÂGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.

BRÂGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.

brâglă sf [At: PAMFILE, I. C. 273 / V: bârgă[1], bârlă, bractă, bradă, braglă, brăclă / Pl: ~le / E: nct] (Țes) 1 Vătală. 2 (Pop; îe) A se pune la ~ le mari A se apuca de treabă grea. corectat(ă)

  1. Forma acestei variante consemnată cuvânt-titlu este bârglă. — Ladislau Strifler

vata sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (pop) văt~ (Pl și: vătăle), (reg) vătea~, bat~ / Pl: ~le / E: bg ватала cf băteală] 1 (La războiul de țesut) Partea de sus a dispozitivului în care se fixează spata, alcătuită dintr-o scândură de lemn bombată la mijloc și dispusă orizontal, care se apucă cu mâna. 2 (Pex) Partea de jos a vatalei (1), formată dintr-o bară de lemn, paralelă cu cea de sus. 3 Dispozitivul în care se fixează spata, împreună cu cadrul de lemn în care este montat acesta, formând organul mobil al războiului de țesut, care permite menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură Si: brâglă (1). 4 (Reg; îe; îf vătală) A fi (sau a intra) la vătale A îndeplini sau a începe să îndeplinească cea mai anevoioasă muncă. 5 (Reg; la joagăr) Fiecare dintre cele două bare de lemn verticale care se sprijină pe ceafa jugului. 6 (Reg; la moară) Fiecare dintre cele patru bare de lemn care susțin coșul.

ARȚAR sm. 1 🌿 Arbore înrudit cu paltinul și cu jugastrul; crește prin pădurile din regiunea muntoasă și se cultivă adesea ca plantă ornamentală, obținîndu-se prin cultură numeroase varietăți; lemnul lui, vîrtos și alb, se întrebuințează mult în tîmplărie, precum și la facerea de rindele, coade de topor, etc. (Acer platanoides) (🖼 238) 2 Olten. Băn. (HASD.) (SEZ.) Bățul orizontal, făcut din lemn de arțar, care ține brîglele la războiul de țesut (👉 BRÎGLĂ).

BRÎGLĂ sf. (mai adesea pl. BRÎGLE) = VĂTA.

BRÎGLĂ, brîgle, s. f. (Mai ales la pl.) Partea mobilă a unui război de țesut, care susține spata; vătală. Bătea cu brîgla. RETEGANUL, P. V 40. Te văd, lele, în război, Cum îți umblă mîinile. Cum tot dai cu brîglele. BIBICESCU, P. P. 33.

BRÎGLĂ, brîgle, s. f. Partea mobilă la războiul de țesut, care susține spata.

brâgle f. pl. în Oltenia și Tr.: vatale (la stative). [Origină necunoscută].

brîglă f., pl. e (rudă cu ceh. brdlo și germ. bridle id.). Olt. Vatală.

vatálă f., pl. e (bg. vátalo, pl. vatala). Pl. Cele doŭă lemne (care formează un cadru cu altele doŭă micĭ) care țin spata războĭuluĭ de țesut. – În Olt. brîgle.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brâglă (desp. brâ-glă) s. f., g.-d. art. brâglei; pl. brâgle

brâglă (brâ-glă) s. f., g.-d. art. brâglei; pl. brâgle

brâglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. brâglei; pl. brâgle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brîglă (brîgle), s. f. – Parte mobilă la războiul de țesut. – Var. bîr(g)lă, braglă, braclă.Megl. bîrdilă. Bg. bŭrdilo (Cihac, II, 9; DAR), prin intermediul unei forme bîrd(i)lă, ca în megl.Der. brîglar, s. m. (arțar).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brâglă, brâgle, s.f. (reg.) Partea mobilă de la războiul de țesut care susține spata: „Brâglele cuprind între ele spata, cu care se bate bătătura. Brâglele sunt atârnate de jugul stativelor prin două brațe, iar ițele de niște sfori care sunt atârnate pe bâta de pe jugul stativelor” (Bârlea, 1924, II: 469). – Probabil din *bârdlă (< vsl. *bîrdlo) (DER).

brâglă, brâgle, s.f. – (reg.) Partea mobilă de la războiul de țesut care susține spata: „Brâglele cuprind între ele spata, cu care se bate bătătura. Brâglele sunt atârnate de jugul stativelor prin două brațe, iar ițele de niște sfori care sunt atârnate pe bâta de pe jugul stativelor” (Bârlea, 1924, II: 469). – Et. nec. (MDA); probabil rom. *bârdlă (< vsl. *bîrdlo) (DER).

brâglă, -e, s.f. – Partea mobilă de la războiul de țesut care susține spata: „Brâglele cuprind între ele spata, cu care se bate bătătura. Brâglele sunt atârnate de jugul stativelor prin două brațe; iar ițele de niște sfori care sunt atârnate pe bâta de pe jugul stativelor” (Bârlea 1924 II: 469). – Et. nec. (MDA).

Intrare: brâglă
  • silabație: brâ-glă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâglă
  • brâgla
plural
  • brâgle
  • brâglele
genitiv-dativ singular
  • brâgle
  • brâglei
plural
  • brâgle
  • brâglelor
vocativ singular
plural
bârglă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
râglă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
brăclă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
braglă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
braclă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
blâglă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bârlă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brâglă, brâglesubstantiv feminin

  • 1. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vătală
    • format_quote Bătea cu brîgla. RETEGANUL, P. V 40. DLRLC
    • format_quote Te văd, lele, în război, Cum îți umblă mîinile. Cum tot dai cu brîglele. BIBICESCU, P. P. 33. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.