BOTRIOCEFAL, botriocefali, s. m. Vierme intestinal din clasa cestodelor în formă de panglică, având o lungime de 8-12 m și prevăzut cu două botridii, care trăiește parazit în intestinul subțire al omului și al unor animale (Diphyllobothrium latum). [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothriocéphale.

botriocefal sm [At: DEX² / Pl: ~i / E: fr bothriocéphale] Vierme intestinal din clasa cestodelor în formă de panglică, având o lungime de 8-12 m și prevăzut cu două botridii, care trăiește parazit în intestinul subțire al omului și al unor animale care au mâncat pește infectat cu larvele acestui parazit (Diphyllobotrium latum).

botriocefal s.m. (zool) Vierme intestinal parazit, din clasa cestodelor, în formă de panglică, avînd o lungime de 8-12 m și prevăzut cu două botridii, care trăiește în intestinul subțire al omului și al unor animale care au consumat pește infestat cu larvele acestui parazit (Diphyllobothriumlatum). • sil -tri-o-. pl. -i. /<fr. bothrio- céphale; cf. gr. βόθριον „cavitate mică”, κεφαλή „cap”.

*BOTRIOCEFAL sm. 🐙 Gen de vierme turtit de felul teniei, dar mai mare, care trăește, ca și aceasta, ca parasit în intestinul omului [fr.].

BOTRIOCEFAL, botriocefali, s. m. Vierme intestinal din clasa cestodelor în formă de panglică, având o lungime de 8-12 m și prevăzut cu două botridii, care trăiește parazit în intestinul subțire al omului și al unor animale care au mâncat pește infectat cu larvele acestui parazit (Diphyllobothrium latum). [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothriocéphale.

BOTRIOCEFAL, botriocefali, s. m. Vierme intestinal avînd o lungime de mai mulți metri, care trăiește ca parazit în intestinul gros al omului. – Pronunțat: -tri-o-.

BOTRIOCEFAL, botriocefali, s. m. Vierme intestinal avînd o lungime de cîțiva metri, care trăiește ca parazit în intestinul gros al omului. [Pr.: -tri-o-] – Fr. bothriocéphale (<gr.).

BOTRIOCEFAL s.m. Vierme care trăiește parazitar în intestinul gros al omului și al unor animale. [Pron. -tri-o-. / < fr. bothriocéphale, cf. gr. bothrion – cavitate mică, kephale – cap].

BOTRIOCEFAL s. m. vierme lung care parazitează intestinul subțire. (< fr. bothriocéphale)

BOTRIOCEFAL ~i m. Vierme lung de 8-12 m, care trăiește parazitar în intestinele omului și ale unor animale. [Sil. -tri-o-] /<fr. botriocéphale

botriocefal (desp. bo-tri-o-) s. m., pl. botriocefali

botriocefal (bo-tri-o-) s. m., pl. botriocefali

botriocefal s. m. (sil. -tri-o-), pl. botriocefali

BOTRIO-₁ „botridie, organ de fixare”. ◊ gr. bothrion „cavitate mică, gropiță” > fr. bothrio-, engl. id., germ. id. > rom. botrio-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., vierme parazit intestinal din familia cestodelor, al cărui organ de fixare este format din două botridii.