botriocefal s.m. (zool) Vierme intestinal parazit, din clasa cestodelor, în formă de panglică, avînd o lungime de 8-12 m și prevăzut cu două botridii, care trăiește în intestinul subțire al omului și al unor animale care au consumat pește infestat cu larvele acestui parazit (Diphyllobothriumlatum). • sil -tri-o-. pl. -i. /<fr. bothrio- céphale; cf. gr. βόθριον „cavitate mică”, κεφαλή „cap”.