6 definiții pentru bosă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÓSĂ, bose, s. f. 1. (Anat.) Proeminență pe suprafața unui os. ♦ Tumefacție datorată unei colecții subcutanate de sânge; cucui. 2. (Franțuzism) Aptitudine. – Din fr. bosse.

bósă sf [At: DN2 / Pl: ~se / E: fr bosse] 1 (Atm) Proeminență pe suprafața unui organ. 2 (Frm) Aptitudine.

BÓSĂ, bose, s. f. 1. (Anat.) Proeminență pe suprafața unui organ. 2. (Franțuzism) Aptitudine. – Din fr. bosse.

BÓSĂ s.f. (Franțuzism) 1. (Med.) Protuberanță, umflătură, proeminență (pe suprafața unui organ). 2. Aptitudine, capacitate, dar. [< fr. bosse].

BÓSĂ s. f. 1. ridicătură naturală (a unui teren, a unei roci etc.). 2. (anat.) protuberanță, umflătură, proeminență. 3. (fig.) aptitudine. (< fr. bosse)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: bosă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bo
  • bosa
plural
  • bose
  • bosele
genitiv-dativ singular
  • bose
  • bosei
plural
  • bose
  • boselor
vocativ singular
plural

bosă

etimologie: